Semnificaţia numărului 4

În aceeași inerție a Big Bang-ului , Creației, trebuie să analizăm cifra 4.
Universul se expandează. Punctul de densitate infinită a explodat datorită rotației determinând spațiul cosmic la un soi de dilatare continuă.
Automat 4 este mișcarea în spațiu creată de forța centrifugă inițială și unda de șoc. În zona imaterială nu poți să-l denumești nonspatiu sau vid ci univers paralel.
Mișcarea în spațiu este Timp.
Tic-Tac-ul secundei este mișcare, și orice noțiune despre Timp este definită prin mișcare.
Tu, în spațiul tridimensional definești ziua prin rotația Pământului, lunile anului prin rotația Lunii și anul prin rotația Pământului în jurul Soarelui.
Ideea de bază este că cifra 4 este Timpul, sau
a 4-a dimensiune.
Există aici foarte multe controverse și cea mai importantă,după părerea mea, este cea care afirmă că nu are cum să fie timpul o dimensiune care aparține de material. Doar n-au înțeles principiul pe care tot îl invoc de la început.
Timpul este o construcție materială și doar celălalt univers este ATEMPORAL. Credincioșii i-ar zice veșnicie! Dacă ai fost atent până aici, vei înțelege.
Veșnicia se află între 1 și 0 chiar dacă e același punct. Expandarea are loc prin celelalte numere în spațiu, prin rotație.
În celălalt sens nici nu există spațiu, e același punct. În universurile paralele diferă vectorul. În acest univers pornești de la 1 și ajungi la 0 prin spațiu, deci, vectorul transcede celelalte numere 2,3,4,5,6,7,8,9.
În universul paralel ești în punctul 0 și te deplasezi spre 1 dar n-ai unde să te deplasezi pentru că-s în același punct. Un exemplu mai ușor de perceput este disputa pe prima sau ultima zi din săptămâna.
Dacă Duminica e prima zi din săptămână, Sâmbăta e ultima, și intră în antiteză; prima, ultima.
Dar dacă Duminica e ultima zi din săptămână, Sâmbăta nu mai este prima. E a 6-a.
Pe o dreaptă, ele sunt una lângă alta.
Pe cercul numerelor cu doar 7 puncte intervine Vectorul, sensul de deplasare și doar pe unul din cei doi vectori ajungi direct de la Sâmbătă spre Duminică sau de la Duminică spre Sâmbătă.
Pe celălalt vector înconjori prin toate celelalte zile să ajungi de unde ai plecat. Între Sâmbătă și Duminică este momentul cheie al întâlnirii luminii cu întunericul, momentul când nu știi în ce zi ești. Prea mult spus moment, mai degrabă Eternitate. Cea mai mică mișcare din acel punct te scoate din veșnicie. E mai mult un subiect de meditație.
Ce zice Biblia despre treaba asta? Ziua a patra; și a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii, și să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul“. Și a fost așa. Ideea de creare a timpului este identică. Mișcarea. Diferența esențială este că Luminătorii se învârt și Pământul este fix.
Păi cum așa? Biblia greșește? O fi Dumnezeu un incult cum afirmă tot felul de puțoi impertinenți în orice postare despre credință, pentru că știu ei de la televizor că Pământul se rotește?
Aici se pierd majoritatea și cel mai trist e că nici oamenii Bisericii nu dau explicații pentru că și ei au căzut în capcana asta. Hai să nu mai susținem că Pământul este fix pentru că NASA a demonstrat că se rotește! N-a demonstrat nimeni nimic. Precum în Cer, așa și pe Pământ.
“Băieții iluminați” folosesc această sintagmă cel mai des pentru că pricep niște lucruri mai serioase. ~Like above, so below~
Păi până la crearea omului material mai sunt două zile. Și mai mult de atât, după crearea omului a fost așezat în grădina Raiului, unde primii oameni erau nemuritori. Abia după păcat au fost alungați în spațiu.
Ce nevoie avea Dumnezeu de forme în imaterial, și mai interesant de atât, cum crezi că arată Pământul în dimensiunea 10? Punctul dintre 1 și 0 nu are adâncime, nici măcar bidimensional nu este, ci reprezintă chiar opusul spațiului curbat.
Dacă mobil definește timpul, static definește atemporalul sau veșnicia!
Vectorul opus e când viteza Luminii bate Timpul. Un corp la viteza luminii devine energie. Masa unui corp devine infinită sau nulă. ~Și fiind întrebat de farisei când va veni impărăția lui Dumnezeu, le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Și nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, impărăția lui Dumnezeu este inăuntrul vostru. Zis-ă către ucenici: Veni-vor zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului, și nu veți vedea.Și vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceți și nu vă luați după ei. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează pană la cealaltă parte de sub cer, așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa~. Luca cap 17:20
Deci, Împărăția lui Dumnezeu se află în fiecare dintre noi. Nu separat, atâtea împărății câți oameni sunt, ci una singură în toți. Relația ta cu mediul înconjurător, metabolismul , perceperea timpului pleacă tot din tine.
Când înaintezi în vârstă parcă ziele devin mai scurte. Dacă te raportezi la alte organisme, observi că tot mișcarea  și metabolismul le determină animalelor durată vieții.  O broască țestoasă te vede că pe un flesh în mișcarea ta, iar tu caști până face un pas. În majoritatea cazurilor observi că insectele sau animalele mai rapide decât tine trăiesc mai puțin pe când cele mai încete trăiesc mai mult. Normal, raportate la clasa din care fac parte.