Măreţia suferinţei

Mi-am ridicat privirea din privire spre scară imaginară a firelor de praf, chinuite în trădarea lor. Sufletul meu a trecut prin ele și le-a împreunat. M-au urmat imensele firicele ale nimicniciei mele, suferind în pietrificarea lor, despărțirea în spirala timpului ce le-au făcut să-și ia rămas bun ca doi îndrăgostiți, de moarte și viață în același timp.
I-ai spune mecanica fluidelor în aerosoli doar pentru că respiri și-ți dai duhul în lumea apelor de peste ape. Dar e prima dată când nu mai vreau să abstractizez suferința, dintr-o aroganță a intelectului meu, ruinat de lipsa dragostei mele. Nu mai clădesc nisipul ca maeștrii masoni ai intelectului pe raza călduroasă a soarelui, limitând sufletul meu la ce înțeleg din mintea mea. Te iubesc așa de mult încât mi-am suflat inima în focul veșnic. Am rămas doar aerul rece și tomnatic înainte de ploaie, ce visează la o lacrimă din cer care să prindă două fire din praful existenței mele și să le unească pe un nou pământ în care eu, stăpânul universului, plec genunchiul în fața ta și te rog să-mi mai dai o infinitate de șanse pe care deja le-am ratat.
Uimit de șansele pe care le-am avut când am revenit în simțiri, voi mai cere în fața ușii gurii tale pecetluite de batjocora aroganței mele, o ultimă dorință. Fă-mă să uit, iubire! Fă-mă să nu știu nimic din ce știu acum și vei afla ca de fiecare dată inima e cea care mă aduce în genunchi la poarta ta! Anulează-mi intelectul și tot la tine vin să-ți dau târcoale ca un copil de casă nesăbuit al geniului eminescian dar conștient că sunt un luceafăr scăldat în apă ca un punct negru atras în lacrimile sărate ale suferinței mele. Ce vezi în jur sunt eu și mă doare veșnicia cuștii pe care am creat-o pentru infinitatea ta doar să avem un loc de joacă și să te țin prinsă în ce pot.
Nu vreau să fiu un stâlp în templul lui Dumnezeu ce doar face umbră luminii. Spulberă ce a mai rămas din mine de nu-ți ajunge ce sunt pentru că nu știu să iubesc altfel decât dacă mă lași să te cuprind în umilul meu cămin. un fir de praf în cădere, foc al vitezei gândului, răcorit în picături de ploaie. E lumea ce-ți ofer… E tot ce pot să fac, e tot ce legea îmi permite să-mi dictez. Doar praf fiind nu întrerup o rază de soare și totuși mă pot vedea prin tine, alungat din cer, trimis la moarte de pământ doar veșnic prinț al aerului pe care-l respir tot mai greu și mai sacadat de tăierile crunte ale sabiei durerii. Du-mă la începuturi! Adună ruinele trădărilor mele și reflectă doar ce vezi frumos în mine! Fură-mi bărbăția și alungă-mă în argintul lunii noi să îmi aduc aminte în fiecare noapte ce palid și rece sunt atunci când nu-mi permiți să te ating. Știi că nu te vreau pentru că nu mă vrei la fel cum eu știu că mă vrei pentru că eu te vreau. Dar am obosit de mișcare. Închide-mă în granitul pământului și toarnă plumbul peste mine, transformă urma locului pe unde am fost în câinele infernului și eu singur îi voi comanda să nu mă recunoască niciodată, să nu-i pot porunci descătușarea mea.
Acolo-i suferința, acolo-i arhitectul universal ce renaște în mintea lui ca o explozie de durere, ce prin durere se înalță. Abia acolo nimic nu mai contează și totul e nimicul unei singure ferestre ce așteaptă suspendată în etern. În lanțurile vremurilor renasc în gura lumii ca o satană veșnică. Dar ce știu ei? Ce nu știam nici eu când am fost ei. De nu mă vor blama și nu mă vor desfigura din frică, nu aș putea să fiu doar eu cel ce sunt, din dragoste de tine.

Semnificaţia numărului 8

Să spunem că mergi pe stradă și din greșeală te izbești de un om.
În loc să-ți ceri scuze și să fii amabil, te comporți agresiv și-i tragi o înjurătură pentru că nu e atent. Acest individ va avea o predispoziție negativă cauzată de eveniment.
Să presupunem că pleacă spre casă, unde soția, ca de obicei, nemulțumită și agresivă îi face nervii terci. Problema este că de această dată el nu se mai poate controla și o bate.
Soția, la rândul ei, pleacă mai supărată la servici. Poate să lucreze orice; nu contează. Să presupunem că lucrează cu publicul și enervează la rândul ei un client.
Acesta din urmă ignoră un cerșetor, pe care în alte condiții l-ar fi ajutat. Cerșetorul își schimbă și el comportamentul și poate fură ceva de foame sau agasează o fată pe trotuar. Acea fată, oripilată de acest comportament, decide să nu mai iasă din casă în acea zi. Dacă ieșea, fata s-ar fi întâlnit într-un club cu un fotbalist de la Dinamo și și-ar fi tras-o toată noaptea.
A doua zi, fotbalistul de la Dinamo marchează două goluri pentru că a plecat din club mai devreme și performanțele lui au fost mai bune.
Însă, tu aveai un bilet la pariuri și singurul meci pe care nu l-ai ghicit e cel în care ai pariat că Dinamo pierde. Dar asta ar limita raționamentul de la tine până la celelalte evenimente viitoare.
Trebuie să-ți pui întrebarea ce te-a determinat pe tine să fii agresiv și ce alte încrengături s-au format de la o singură decizie eronată.
Aceasta este cifra 8 ca proiecție a cifrei 2. Cauză și efect. Precum în Cer așa și pe Pământ. Cerul fiind în noi, în inima noastră, în conștiința noastră colectivă, manifestat ca Dumnezeu, Pământul fiind răsfrângerea în material a deciziilor noastre. Locul unde se desfășoară păcatul.
8 este acest cerc vicios sugrumat la mijloc de Hristos ca Viață și Moarte. De aceea 8 reprezintă informația în material. ADN-ul. Desprinderea bărbatului de femeie. Această desprindere are loc din punctul 0 și 1 ca o buclă; formarea cercului din primul moment în care Y (intelectul) intră în X (materia). Y este plimbat prin materie de la primul om până astăzi, nemodificându-și structura, în timp ce X dă originalitatea fiecărui om prin naștere și accesare diferită a bazei genetice în funcție de exterior.
Astfel, 8 devine intersecția celor două lumi; materială și spirituală sau natură și cuget.
Firul subțire creat de Y prin material poate fi tradus că această conștiință colectivă a omului în corpuri diferite în timp ce X susține viața în material, ca o platformă în care ne desfășurăm ca inteligență după ce am primit cunoașterea.
Primul Om, devenit Dumnezeu prin cunoaștere ținut în brațe de Mamă. Ce este 8? Modificarea direcției vectoriale în sens contrar la trecerea între cele două lumi. Transformarea binelui în rău și răului în bine cu tot ce implică acest aspect la nivel conștient și inconștient, material și spiritual, efect de bumerang suportat în punctul de inițiere a primului gând, energie, lumină, foton, atom, celulă, organism, om. Iluminatii v-ar explica acest lucru cu ajutorul unui iepure care în fața unei lumini orbitoare se învârte în cerc sau rămâne stană de piatră. Acel iepuraș de Paște și vizuina lui prin care Alice călătorește în Țara Minunilor.
Biblic, același fenomen se traduce astfel: din coasta primului om a fost creată femeia, iar aceasta este suportul nemuririi în plan material prin procreere, susținând intelectul Y.  Dar femeia face parte tot din bărbat, fiind doar o coastă a lui. Nu mă pot abține să nu remarc cum înțelegeți eronat miturile media.. Acum e mai clar ce a făcut Marlyn Manson de fapt. A ironizat Biblia; nu și-a scos coastele pentru a-și face sex oral singur. A lăsat coasta prin lume (adică femeia) și e ca și cum s-ar autosatisface sexual pentru că femeia este parte dintr-un singur om inițial. 
De ce ar sugruma Hristos un cerc? Foarte simplu. Ai căzut din nemurire ca Luceafărul lui Eminescu pentru iubire.
Nemuritor și rece în eternitate e ca și cum ai renunța la căldură în Zero Absolut când atomul își încetează activitatea, automat și lumina se comportă ca undă, nu ca foton în mișcare.
În material, Pământul care se învârte e doar varianta mitologică egipteană de a venera Soarele.