Semnificaţia numărului 10

Dumnezeu e un țăran!
Oare l-am insultat pe Dumnezeu?
Pentru explicația afirmației mele voi recurge la reversul medaliei ca principiu fundamental al rațiunii. Dumnezeu privindu-se în oglindă.
În aceste numere am plecat de la simplu, din numărul 1. L-am împărțit în bine și rău la numărul 2, l-am băgat în spațiu și timp la numărul 3 și numărul 4, l-am materializat la numărul 5, l-am dus în apogeul genetic la numărul 6, la cel spiritual și intelectual la numărul 7, l-am întors pe dos la numărul 8 și am constatat că-i totul la numărul 9.
Acum voi traduce acest lucru simplu.
Iei o bucată de carne, o condimentezi, o pui în tigaie, o rumenești bine. Apoi mai pui niște orez la fiert, niște ciuperci la copt, câțiva gogoșari și roșii, puțin cașcaval, un sos de usturoi și lista poate continua.
Le așezi frumos în farfurie și începi să mănânci, dar nu oricum. Cu tact și atenție la fiecare savoare. Vei observa ce știi deja. Lipsește o pâine proaspătă.
Mesteci o bucățică de pâine ca bază de pornire. Eu, cel puțin, așa prefer. apoi tai tacticos o bucățică de carne, o combin cu orez, dar devine cam seacă această combinație și ai nevoie de prea multă salivă să mesteci. Dar stai așa! Ai niște ciuperci zemoase și niște gogoșari aromați lângă. Și un pic de sos de usturoi să le închegi pe toate într-o avalanșă de gusturi perfect asamblate ce-ți fericesc papilele gustative.
Întrebarea mea este, ar fi la fel de plăcut dacă cineva ți-ar face un singur produs care să cuprindă exact gustul obținut la urmă după combinarea alimentelor în gură?
Să presupunem că da. Face NASA un biscuite cu aroma tuturor acestor alimente. Dar și pe ăsta parcă l-ai combina cu niște mazăre și morcov și un pic de șuncă afumată. Și obții alt gust. Ar merge și un sos picant să-ți facă atent creierul, stingând totul la urmă cu o jumătate de gură de vin roșu demidulce, din viță hibridă de pe plaiuri moldovenești, neomologat în UE.
Îți bei cafeaua simandicos și înțelegi existența. Preferi saliva ta, nu să-ți scuipe chelnerul în mâncare. Nu vrei un puzzle gata asamblat. Nu are nici măcar un farmec pentru că ție-ți place să le combini tu, într-un proces simplu. În cazul nostru, să molfăi ca un gurmand nesătul.
Acum, nu cumva ai uitat ceva? Toate aceste ingrediente au suferit și ele un proces. Adică… un sos e făcut din alte câteva elemente, carnea condimentată la fel, până și o simplă roșie are gust în funcție de substanțele nutritive din sol, modul de creștere și sămânța folosită.
Deci, elementele primare sunt genetica, procesul fizic de creștere și substanțele chimice combinate.
Știi toate astea cultivând o roșie și uitându-te la ea cum crește sau studiind prin băncile sistemului de învățământ până ajungi inginer agronom și afli bulversat că ți-au trebuit 17 ani să îți pui o întrebare simplă.
Ce face ca apa să urce în plantă și să-i provoace creșterea? Ups! Nu sărim calul să discutăm despre câmpul electromagnetic al pământului pentru că nu e domeniul agronomiei.
Măi să fie… păi tocmai de aceea nu faci conexiuni mai departe.
De aceea susțin că școala tâmpește pentru că te învață să gândești separat, pe domenii diferite și nimeni nu vrea să recunoască faptul că totul se rezumă la creație, existență. De asta tot insist să aduc în discuție că țăranul român afirmă sec. “Viața este viață!”
Nu se complică nici în amănunt nici în ansamblu. Nu se uită la roșia aia din pământ să se întrebe din ce-i făcută pentru că știe pur și simplu.
Nu se întreabă nici cu ce ar merge combinată chiar dacă primul tău gând este sucul de roșii cu vodcă. Pentru că marketing!
Vedeți voi, acest exemplu se aplică și la numerele mele explicate prea pompos și în general la orice lucru sau proces din lumea asta. Calea de mijloc fiind a fi sau a nu fi. Adică 1 și 0. Celelalte numere evidențiind doar inflația a ceea ce ești.
O buclă a cunoașterii de sine prin exteriorul tău, identificandu-te pe tine însuți prin ceilalți. Dumnezeu privindu-se în oglindă. Te complici, complici și informația.
Acum înțelegeți și de ce oamenii de știință evoluționiști au dedus că la început exista doar hidrogen și heliu.
Bazați pe acest raționament, s-au dus așa de departe în a despica firul în patru încât unul a ajuns la găuri negre, care sunt implozii într-un univers și explozii în celălalt. Adică 1 și 0 din nou.
Alții au despicat fizic atomul și au ajuns la aceeași concluzie prin fuziune și fisiune nucleară, alții celula organismelor vii, alții ADN-ul și așa mai departe.
Țăranul doar a luat sămânța, a pus-o în pământ și a udat-o. Asta înseamnă a fi. Omul creator. Din țărână ai fost scos și în țărână te vei întoarce. De aia plouă. De aia apa, pe lângă compoziția chimică are și structură moleculară care transportă conștiința fiecăruia.
Dedu singur cum ai ajuns să faci parte din mama ta și cum apa a influențat embrionul tău dându-ți ceea ce numești personalitate și Eul tău personal!
Acum consideră fiecare ingredient o parte sugestivă din viața ta.
Pâinea poate fi metamorfozată ușor în viața de familie și anturajul apropiat. Carnea, să zicem că-i viața sexuală, condimentele de pe ea perversiunile care-ți diversifică plăcerile în pat, orezul poate fi balastul informațional haotic pe care crezi că-l știi și încerci să-l asamblezi, ciupercile pot fi sentimentele pe care le dezvolți în diferite stadii ale vieții tale, sosul de usturoi îl poți transforma ușor în sistemul financiar sau societate în general cu politică, economie și alte bazaconii.
Când te saturi, respectiv când ajungi la o cunoaștere suficientă cât să poți procesa că lucrurile pot fi asamblate într-o singură idee, ajungi înapoi de unde ai plecat înainte de a ști ceva. Acel ceva este Dumnezeu. Acel ceva ți-l voi explica acum. Tot simplu. Pentru asta vă voi da exemplu de ce înseamnă conexiuni și cum pârghiile din capul tău te fac să sari de la un subiect la altul.
Ți s-a întâmplat să începi o conversație despre căluții de mare și să ajungi la a discuta despre iluminare sau gustul final. Mie mi se întâmplă tot timpul pentru că asta e pasiunea mea.
Când ai doar un ciocan în mână, toate obiectele din jur ți se par cuie. Așa se întâmplă la orice persoană. Discuți cu un contabil despre căluți de mare și ajungi la argumentul suprem că totul e o balanță și la bilanț plătești factura.
La fel pățești cu un matematician care te-ar întreba din prima despre câți căluți de mare vorbim? Eu am ales iluminarea pentru că cea mai interesantă căutare e cea care le cuprinde pe toate și pare ascunsă de ochiul privitorului obișnuit.
Întrebarea este cum poți ști sigur că aceste conexiuni și pârghii logice din capul tău sunt corecte. Pentru că explicația cea mai simplă tinde să fie cea adevărată.
Adevărul este simplu și sună cam așa; stăteam într-o noapte pe un scaun în fața casei undeva prin Anglia. Ora 4 dimineața, se aprinde lumina casei de vis-a-vis. Văd o siluetă apropiindu-se de fereastra unde avea chiuveta de la bucătărie. O femeie începe să spele vasele. În jur totul era absurd de liniștit, fără vreun sunet care să tulbure ecoul vaselor din mâna femeii. Se auzea inclusiv clipocitul apei și-mi imaginam cum curge lin pe mâinile ei în timp ce cu mișcări perfecte și tandre…doar spăla!
Părea împăcată cu ideea și nu doar atât. Îi plăcea să o facă într-o pace absolută. Mie îmi plăcea să o privesc, chiar dacă nu vedeam decât o umbră de după perdea. Aș fi stat așa o veșnicie. Ca atunci când privești focul și șezi înmărmurit într-o senzație de relaxare perfectă. Atunci am înțeles cum arată dragostea pentru femeie în esența ei. Fără artificii, măști, machiaje, trenduri, provocări trupești sau intelectuale. Era doar ea acolo într-o noblețe naturală. Îmi trece un gând prin cap. Ce toante-s feministele! Habar n-au de ce iubim femeia, ca parte lipsă din noi înșine. Ne privim în ele adorând ce nu avem. Simplitatea și gingășia firii în timp ce ele se privesc prin noi bărbații, așteptând etern să le transmitem firul iubirii pe aceeași frecvență, fără să hiperbolizăm ce suntem.
Dar oare să exclud sexualitatea, mă întreb? Ia, să încerc, să văd ce iese. Gândul meu instantaneu s-a dus în copilărie la o femeie bătrână care avea grijă de mine când părinții mei erau tineri și umblau fleaura cu nevoia de a evada din când în când din responsabilitatea de părinte.
Ar părea asta o acuzație? Nici pomeneală! În acea bucătărie de iarnă cu noua bunică adoptivă am descoperit eternitatea. Un ceas mare pe perete cu un ticăit grav și brutal dar care era ca un leagăn al minții și zgomot de fundal indispensabil. Dacă s-ar fi oprit, te-ar fi deranjat și i-ai fi simțit lipsa. Un fel de muzică ambientală ce-ți lăsa un gol în tine dacă se oprea. Era timpul, dar timpul văzut din ochii unui copil de vreo 4-5 ani.
Afară prindea a se dezgheța zăpada din streșini și picături de apă se îmbinau perfect cu ticăitul ceasului și mocnitul focului într-o plită mare, alimentată constant cu strujeni și bețe de floarea soarelui. Între sobă și perete era spațiul meu de dormit, unde se combină armonios frisonul unei vremi mohorâte cu căldura unui culcuș perfect, cu miros de naftalină și jăratec.
-Spune-mi o poveste, bunica!
-Nu știu, măi băiete! Dar vrei să cânți la vioară?
-Ai vioară?
-Nu, dar îți fac una!
Caută prin strujeni două bețe mai groase, scoate un cuțit tocit și vechi din sertar și începe să meșteșugească vioara mea. Mă uitam gură cască în aceeași manieră cum admiram femeia spălând vasele. De aia mi-am și amintit ceva atât de îndepărtat.
Dexteritatea ei mă lăsa mască mai ceva ca atunci când făcea lâna fir pe o suveică.
Doar priveam, impresionat de transformările suportate de un băț. Când a terminat acea vioară, m-am jucat două minute cu ea și m-am plictisit.
Într-un moment de neatenție a bunicii am aruncat vioara pe foc și i-am zis că am pierdut-o.
-Să-mi faci alta! A zâmbit, prefăcându-se că mă ceartă dar s-a conformat.
Abia acum, o amintire m-a făcut să înțeleg că în creație e Dumnezeu… în creșterea firului ierbii, în plămădirea aluatului, în aratul câmpului, în tâmplăria rudimentară nemecanizata și-n satisfacția lucrului realizat.
A 7-a zi doar te-a privit. Te privești și tu pe tine prin femeie, prin materialul genetic de la primul om până astăzi. Pentru că zace Dumnezeu în tine și nu-l vezi în ruptul capului!
Și unde este această simplitate nemărginită. În țăranul român. Țăranul român e Dumnezeu. Nu mă crezi? Nici nu-i nevoie! O simți când îți ștergi aroganța și mândria din mintea otrăvită!
Am ales această abordare doar pentru că în ultima perioadă am observat o resuscitare a vechiului conflict bărbat-femeie! Dacă mai ai tupeul ordinar să fii feministă după ce ai citit asta sau vreun misogin precipitat, șterge orice urmă de blogul păcătosului pentru că nu vei înțelege niciodată nimic!
Pâinea și Vinul rămâne Alfa și Omega chiar dacă acum îmi beau cafeaua cu Dumnezeu. Acum analizează! Dacă vorbești de căluți de mare, imediat îi poți asocia cu oceanele pentru că acolo trăiesc. Oceanele le poți asocia cu viața și orice animal marin.
Mai departe îți poate veni în minte un documentar BBC sau uscatul în raport cu apa, sau că nu poți explica unui pește ce este uscatul. Vorbind de BBC și oceane îți vine în cap supa primordială ca ansamblu de unde a pornit prima celulă și viața. De aici imediat intri în chimie să analizezi acea supă și din ce e făcută.
Acest mecanism de deducții este labirintul tău, sistem de autostrăzi și șosele pe care circulă informația deținută de tine. Automat este limitat și poate fi eronat, cu drumuri blocate sau închise de unde nu mai poți dezvolta mai departe o pârghie logică. Însă trăirile nu dau greș.
O anumită atmosferă, te duce direct la cine ești, un gust cunoscut te întoarce la momentul când îți gătea mama, o melodie te duce la prima iubire sau la un eveniment pe care l-ai asociat cu acea piesă. Atunci ai două variante. Cauți ieșirea din labirint ținând minte fiecare pârghie și informație sau pur și simplu te înalți deasupra lui și-l vezi cu inima.
Iubirea e acea pârghie dreaptă care nu poate fi greșită. Îl descoperi pe Dumnezeu prin trăire, nu prin logică și procesare. E mai firească și nemincinoasa pentru că o stare, un sentiment nu poate fi contestat. Îl simți exact așa cum este, la fel cum nu ai cum să-mi contrazici pârghia mea sentimentală de întoarcere în trecut.
Nu e poetic, nu e dramatic, nu e patetic ci pur și simplu omul dezgolit de orice anexe personalizate. Dumnezeu care lucrează, având ca martor al creației sale înțelepciunea. Simplitatea în iubire e aceeași INOCENȚĂ și prin moarte devii iubirea în sine. Dacă iei și păcatul după tine… știi cum arată acest sistem piramidal invers.
Din același motiv ai un curcubeu mai mare, reflectat din primul, dar nu la fel de intens. Altă etapă cu un gust unificat, în căutarea satisfacției.
Întoarce-te la origine, nu te ramifica și mai mult!

Semnificația numărului 7

Socotit de știință numărul perfect și de astrologie cifra destinului. Hristos ca moarte și înviere. Puntea dintre 6 și 8. “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.”
Deci tu ca om (6) parcurgi spațiul și timpul apoi mori. Nașterea a doua oară creează al doilea cerc în sens invers, adică cifra 8. Dar, uite unde-i șmecheria. Trebuie să te naști a doua oară. „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Impărătia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătran. Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?” Iisus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Impărătia lui Dumnezeu. (Ioan 3:1-5)
7 este PH-ul neutru al apei pure; în matematică pe acest cerc de la 1 la 10 nu poate fi dedus nici ca produs nici ca factor. 7 este ziua de odihnă a lui Dumnezeu. 7 este Omul perfect, Omul Dumnezeu sau Fiul Omului. Prinde sens de ce Hristos este numit Fiul Omului? Nu degeaba vă spun că suntem o singură persoană, mai mulți dumnezei răsfirați cu o conștiință comună manifestată în cele 7 Duhuri ale lui Dumnezeu.
La Hristos devine informația ADN-ului completă după 14 generații de la David. Și vă reamintesc iarăși piramidele genetice care funcționează la fel ca explicația mea cu Universul și felul cum ajungi în sinele tău. Dacă pleci de la doi oameni, un singur cod genetic se răsfiră, odată cu el și informația devine mai vagă în fiecare om. Dar nu uitați energia din ce spune Hristos. Din apă și din Duh trebuie să te naști a doua oară. Deci, cealaltă piramidă concentrează informația într-un singur om, unindu-se genele din fiecare linie de sânge din trecut în copiii tăi.
Automat, atunci când un om va completa informația (pentru că suntem a 14-a generație de la Hristos) va deveni Anticrist. Nu mă pot abține să nu aduc vorba de curentul continuu și alternativ (Edison vs Tesla) Anod, Catod și procesul de electroliză doar ca să nu uitați că în ansamblu discutăm de LUMINĂ și ENERGIE, doar că încă nu vedeți asta. După numere, vin și revelațiile! Vorbim inclusiv de AC/DC pentru fanii rockului și mesajele subliminale din muzică care se unesc teribil de ciudat.
Ca un mic hint, electroliza prin curent continuu se mai numește și Iisis. Doar trebuie să deduci care bornă de la baterie acumulează depuneri și în ce condiții. Când primește sau când dă energie. Îți garantez că la final lumea devine comic de simplă!
Hai să introducem și un pic de Illuminati pe aici ca să înțelegeți mai bine care-i treaba cu Hristos și Antihrist. Băieții ăștia foarte buni cunoscători ai adevărului, au cam fost fugăriți din Germania la sfârșitul secolului al XVIII-lea și s-au stabilit liniștiți în Franța.
Ia să vedem ce ne transmit Illuminatii din Franța. Un mic exemplu. “Toți pentru unul și unul pentru toți,” Cei trei mușchetari. Păi, să analizăm asta succint ca să vă dau exemplu de mesaj subliminal. Aparența bătaie dintre regalitate și Biserica Catolică.
Toți pentru unul înseamnă Antihrist, Unul pentru toți înseamnă Hristos. De ce? Exact ce v-am explicat de informație și energie. Dacă omori pe toată lumea și rămâi unul singur devii conștiință comună, adică Dumnezeu. Dacă ai credință în Hristos, suntem salvați toți prin el, adică moare unul singur pentru păcatele tuturor. Dacă nici acum n-am fost pe înțelesul tuturor, atunci nu știu cum să mă mai exprim. Acum pricepi de ce așa zisele puteri din umbră vor să reducă populația. Nu sunt povești de adormit copiii ce-ți spun! Poți să te culci pe urechea aia că aberez, dar e prea evident.
Când Hristos a fost răstignit avea un tâlhar în dreapta și unul în stânga. Cel din dreapta a crezut în Hristos și s-a mântuit, de cel din stânga nu spune nimic. Dar e interesant ce spune tâlharul. Parafrazez pentru că mi-e lene să caut citatul exact. “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu de ce nu te salvezi singur?” Cam asta era ideea. Dar, stai așa! Nu cumva e același lucru cu toți pentru unul și unul pentru toți? Prin dreapta cercului mergi pe mâna lui Hristos, prin stânga cercului devii un criminal care fură singur împărăția cerurilor, restrângând conștiința comună în mai puțini oameni. Stați, să mai adaug ceva. Filmul “Nemuritorul“. Taie capul altui nemuritor și un fulger din cer îi dădea puterile și cunoașterea celui mort după ce spunea replica “Nu poate fi decât unul singur”. Ups!
Jet Li se mai plimba prin universuri paralele și-și omora clonele ca să devină mai puternic. Până și Neo în Matrix distruge constant clonele lui Smith și moare ca să înțeleagă adevărul (catod reducător, anod oxidant). Pot să-ți dau o mie de exemple că te uiți la filme și nu înțelegi nimic. Dar și asta mai târziu, că încarc prea tare postările despre numere.
Biserica de Răsărit și de Apus. Acum întreabă-te de ce n-ai Biserica de Nord și Sud; de ce catolicii fac cruce de la stânga spre dreapta și ortodocșii de la dreapta spre stânga, umerii reprezentând SF Duh, energia, viața! Toate intră pe cerc și ăsta e doar aperitivul! Dar dacă Pământul e plat și Soarele și Luna circulă în cerc de la est spre vest?
Despărțim apele de ape și vedem cum are loc electroliza? Hilar, nu? Mai amuzant de atât, când parcurgi cercul spațiului și timpului ajungi la primii oameni. Întrebarea este Cain a fost zămislit în Rai? De ce vă spun lucrurile astea fără să pară cu legătură între ele. Se numește succesiunea apostolică, unde Iisus ne mai dă un indiciu.
Cheile Împărăției Cerurilor au fost date lui Sf Petru. “Ceea ce vei dezlega pe Pământ va fi dezlegat și în Ceruri și ce vei lega pe Pământ va fi legat și în Ceruri”. Din acest motiv ai glanda pineală făcută statuie în Piața Sf. Petru din Vatican și Papa se autoproclama urmașul lui Petru. Pentru că Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos. A certificat doctrina inversată și Papa Ioan Paul al II-lea a inițiat Big Bang-ul. Din apă și duh, spun ei, are loc evoluția conștiinței, dezvoltarea ADN-ului de la o simplă celulă la ceea ce suntem astăzi. Deci în primă fază am fost Dumnezei și am fost anihilați prin Potop, prin apă, în momentul când Y s-a răsfirat așa de tare încât n-a mai existat credință, apoi din apă a renăscut Omul, transportat pe barcă, repetând ciclul spre Noul Testament unde vom fi purificați prin foc. Tot Vechiul Testament îl poți restrânge la degradarea omului prin păcat și finalizat la Hristos cel fără de păcat, născut fără y-ul material care transportă păcatul strămoșesc (anihilat tot prin apă la Botez), deci tăind legătura cu păcatul, care din Iubire de oameni oprește anihilarea totală și instaurează salvarea prin EL.
Dar și în sens invers al timpului și spațiului, renunțând la credință și la orice aparține de bine și rău, te întorci la Potop, care nu va mai avea loc datorită Curcubeului, legământul lui Dumnezeu cu omul că nu mai distruge lumea prin apă. Deci portița Vechiului Testament este Curcubeul, simbolul de astăzi al toleranței.
Concluzia, numărul 7 este Hristos, moarte și înviere pentru viața veșnică! Și dacă tot te întrebi de ce 7 și nu alt număr. Pentru că 7 nu reprezintă nici puțin, nici mult.
Când i-au spus lui Hristos “Bunule” a venit o replică care-ți dă de gândit. “De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu.” Depinde pe cine așteptăm acum. Pe Hristos sau pe Antihrist. Pe Mântuitorul? Să definim inclusiv mântuirea. Înseamnă și salvare și nimicire. E tot sens propriu când spui s-a mântuit zahărul și n-am chef să cumpăr altul să gândesc mai bine!