Semnificaţia numărului 6 [a treia parte]

Intrarea conștiinței în material pleacă din gând. Intersecția gândului sau a energiei imateriale în „Glanda Pineală” sau „al treilea ochi”. Cerul și Pământul.
Ești conștient de existența ta prin gând și doar prin gând. Procesarea informațiilor pe care le deții de la naștere până-n prezent este doar rezultatul acceptării matricei, acestei lumi ca realitate.
Dar e imposibil să nu-ți pui întrebarea cum se formează gândul și de unde pleacă. Automat, gândul ca formă pură în inocență se metamorfozează în ceea ce numim suflet. Deconectarea sufletului de gândire, gândul pur al existenței diferit de gândul care procesează informația memoriei ne face să fim ceea ce suntem. Orbi, atrași de lumea materială. Procesorul, creierul activează o anumită manieră de gândire selectând informațiile din mediul material fără să caute cealaltă direcție.
Ok, văd lumea, văd păsări, animale, pământ, lucruri palpabile, simt căldură, aer, miros, aud tot felul de sunete, învăț să comunic, dar cine sunt eu cu adevărat în interiorul meu? Ce este sinele meu, cum mă întorc la el să înțeleg cine sunt? Te izbești de necunoscut pentru că ți-ai abandonat sufletul.
Mai accesezi trăiri din când în când prin iubire pentru părinți, frați și surori și pentru parteneră sau partenerul de viață dar tot într-un miraj material. Pentru că sunt lucruri deprinse și învățate. Adică mi-e greu să cred că ai dezvolta iubire pentru un părinte dacă nu l-ai văzut niciodată și dacă mediul și anturajul nu te-ar forța să îți dorești și tu părinții lipsă lângă tine cât să te întrebi de ce n-am și eu o mamă și un tată care să îmi dea afecțiune necondiționată.
Oricum ai percepe lucrurile, ele vin din ceea ce ți se servește material când ai căzut în păcat. Păcatul ți-a tăiat macaroana dintre tine și Dumnezeu. Când stătea Adam prin Rai plictisit cu bunăciunea lângă el era doar o chestie de prima dorință să acceseze fructul oprit și să se vadă dându-i palme la funduleț Evei. Nu mă vei înțelege niciodată dacă nu te detașezi de lucrurile concrete, învățate. Numărul 6 este de fapt proporția de aur, totul manifestat în natură ca proporție de aur, adică formă. Numărul 6 este sexualitate, metodă de nemurire în material prin procreere.
Numărul 6 este bastonașul magicianului, bagheta magică a iluziei în care trăim. (Holly-wood)
Suntem un singur Om în mai multe avatare. Oprește-te puțin aici! Percepe cu adevărat ce-ți spun! Suntem unul singur. Când vei înceta să te vezi pe tine ca pe centru și pe ceilalți doar puncte care joacă teatru în jurul tău vei vedea adevărul.
Suntem în diferite stadii și-n trăiri și-n cunoaștere dar un singur Om. Nu te mai crede special, nu mai fi nici fanul cuiva pentru că ești Dumnezeu ca și mine ca și celălalt de lângă tine! Eu am accesat cunoașterea în detrimentul inimii, dar nu mă face decât să pălesc în fața unui om simplu și senin. Acolo este calea, în seninătatea și iubirea pură a omului simplu, nealterat de complex și lax.
Cu cât ai o gândire mai evazivă, mai în ansamblu cu atât revii mai concentrat la simplitate.
Pleci din punctul 0 și 1 , înveți lucruri, ajungi la cunoștințe vaste și apoi le ansamblezi spre punctul de unde ai plecat. Existența se manifestă în două piramide intercalate în Steaua lui David, steaua cu 6 colțuri, linia de sânge din care apare Hristos pe Pământ, Fiul Omului. Cum înțelegi bastonașul proporției de aur? În forma unei coapse de femeie, în conturul ochiului, în denivelarea sânilor, în ondularea părului sau a buzelor, în tot ce estetic poate fi definit ca frumos. Normal că am ales femeia ca exemplu! În acest context, al omului rațional care progresează definim piramidele.
Pleci de la om și îți îndrepți ochii spre cer și te întrebi ce e după acel albastru; vin în sprijinul tău diferite teorii ale universului, găuri negre, galaxii, curbarea spațiului, etc. Toate aceste lucruri sunt doar balast explicativ. Tu vrei să înțelegi infinitul spațiului și nu-l poți percepe. Cauți prin univers, vezi probabilități infinite să existe viață pentru că la miliarde și miliarde de km depărtare ar putea exista ceva. Dar din toată această infinitate, când depășești bariera ajungi la conștiința ta și pricepi că tu ești acea probabilitate. Caută cu gândul prin univers și vei ajunge la tine, în interiorul tău. Acesta este cercul pe care îl descriu din prima idee. Acesta este motivul pentru care Einstein afirma că Universul e curbat. Deplasându-te miliarde si miliarde de ani lumină de fapt te plimbi în cerc și ajungi tot la tine. Doar că pe ocolite. Puteai să ajungi la tine direct de la punctul 1 (totul) la punctul 0 (nimicul).
În sens opus pleci de la 0, devii 1, treci prin 2 (cunoaștere), prin 3 (spațiu), prin 4 (timp), 5 (materie), 6 (om), 7 (viața și moartea), 8 (trecerea de la viață la moarte sau de la moarte la viață, spiritual sau material, infinitatea probabilităților de renaștere) ca în final să te oprești la 9 (sfințenia), după ce dărâmi turnurile gemene (ale binelui și râului). Întrebarea este, ‚‚În punctul 10 este totul sau nimic?’’ Dumnezeu în cetatea de opal sau un vid cutremurător.
Dacă ai vizualiza ce spun vei vedea că este mult mai greu să-ți imaginezi nonexistența decât un Dumnezeu absolut, o conștiință comună a tuturor lucrurilor existente spiritual și material. Noi, ca o singură entitate alcătuită din 3 Persoane. Minte, trup și suflet. Trupul separă mintea de suflet sau le unește? Uite, o întrebare bună!

Semnificaţia numărului 6 [prima parte]

Sunt sigur că vrei să știi ce înseamnă cu adevărat 666.
Te-ai săturat de citit prostii și interpretări jalnice ale Apocalipsei lui Ioan. Am căutat și eu, de curiozitate, să văd ce concluzii îți oferă internetul în privința aceasta.
Rezultatul… absolut lamentabil! Îți promit că vei afla la momentul potrivit.
Multe informații de la nr. 2 le-am lăsat pentru numărul 6 pentru că știți foarte bine că majoritatea nu sunteți în stare să citiți un articol cap coadă. Mă și întreb când vă scriu dacă merită efortul și îmi vine să mă opresc, dar apoi mă gândesc…. Și un singur om dacă pricepe… sunt mulțumit.
În principiu, numărul 6 este Omul.
Nu vă mai plictisesc cu forță tare și slabă sau electromagnetismul, ci o spun direct.
Praful cosmic de la nr. 5 s-a concentrat și s-a adunat printr-un mecanism al hazardului, ajungând materie. Era așa…. o „Supă Primordială”, cum îi zic „specialiștii”, și n-aș putea să am o discuție serioasă despre acest lucru fără să mă bușească râsul.
Între timp, am auzit că au renunțat la „Supa Primordială” și acum viața a pornit din adâncurile Pământului, din izvoare termale, organisme unicelulare s-au dezvoltat, ulterior s-au cuplat, formând ADN-ul care a suferit mutații și apoi prin evoluție și malformații s-au diversificat, au ieșit din ocean pe uscat, și apoi în aer.
Asemănarea cu Biblia este covârșitoare. La numărul 5, respectiv ziua a 5-a a Creației.
Apoi a zis Dumnezeu: „Să mișune apele de vietăți, ființe cu viață în ele, și păsări să zboare pe pămant, pe întinsul tăriei cerului!” Și a fost așa. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape și toate ființele vii, care mișună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, și toate păsările înaripate după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că este bine.
Totuși, viețuitoarele Pământului au fost făcute în ziua a 6-a în aceeași zi cu omul.
„Băieții” care s-au ocupat de evoluționism au dedus, tot din Biblie că Omul este apogeul ADN-ului terestru și au considerat ieșirea din apă a viețuitoarelor care s-au adaptat pe pământ un soi de ascensiune din lumea apelor. Să nu uităm că Darwin citea Biblia chiar inaite să se apuce de maimuțăreală. Doar a transformat credința în pseudoștiință din sens invers. Avea doar o mică problemă. La un moment dat n-a mai înțeles cercul și s-a pierdut.
Ca să fim bine înțeleși, ce vă spun eu aici nu este Gap Teory. Teoria prăpastiei credeam că am inventat-o eu pe la 16 ani când mă contraziceam cu prietenii pe tema existenței lui Dumnezeu și mi-a trecut prin cap ce le-a trecut și altora înaintea mea.
Dacă Dumnezeu a făcut Soarele și Luna abia în ziua a 4-a, înseamnă că ziua nu era definită, deci putem considera liniștiți că o zi putea avea miliarde de ani. Împăcăm capra și varza că nah… timpul e relativ până și-n Biblie. Mare mi-a fost dezamăgirea atunci să aflu că teoria există și am abandonat-o dintr-un simț care m-a bântuit toată viața. Să fiu altfel decât ceilalți și în primul rând original. Atunci eram mândru că am dedus singur o teorie care are adepți și astăzi din rândul marilor oameni de știință.
Eu am depășit criza adolescenței. Ei se pare că nu. Am făcut această paranteză nu pentru a evidenția că eram vreun geniu ci pentru a vă face să înțelegeți că în mentalul colectiv s-a instaurat o boală, o ciumă, o anomalie și o eroare de raționament în cel mai adânc centru de comandă al minții și anume, faptul că toți credeți că știința și oamenii de știință sunt opozanți ai credinței. Imparțial și obiectiv vă spun că nu așa descoperi adevărul, însușindu-ți minciuni servite de MEDIA. Că sunt promovați doar oamenii care vin cu teorii împotriva religiei e mult prea evident, dar statistic se împart cam 50/50, puțin înclinată balanța spre cei atei. Ca număr de capete luminate, căci din prisma rezultatelor manifestate prin invenții practice Nicolas Tesla le cam face „mucii hățuri” la toți. Nici tu n-ai putea privi ce-ți scriu dacă nu exista Tesla; și nu mă refer doar la curentul alternativ ci la Wireless, Accelerator de particule, Telcomandă, Prima hidrocentrală, Bobina electrică, Scutul antirachetă și multe alte minuni științifice care sunt din renumitele lui schițe găsite după moarte. Și acest umil Tesla nu avea discurs fără să-l menționeze pe Dumnezeu. Veți spune că am promis la începutul blogului că nu voi fi părtinitor, și nu sunt. Doar îndrept balanța care era înclinată total nedrept în favoarea ateismului.
Și știți foarte bine în adâncul vostru că din dorința de a vă crede lumea intelectuali, ați introdus știința ca referință în definirea personalității voastre, ca să fiți cool și emancipați.
A fost un singur pas de la știință la a asocia știința cu ateismul din cauza trendului și influenței MEDIA.
De aia când te întreabă cineva dacă ai credință în Dumnezeu, aproape ți-e rușine să spui da. Că răspunsul e mereu același. „Da? Te credeam băiat deștept…” Și apoi vezi figura fandositului îndoctrinat de MEDIA, mai că te-ar mângâia pe cap cu superioritate.
Din punctul 0, al Nimicului, am concluzionat cum prin numere ajungem la om.
Chiar dacă punctele coincid cu Geneza, observăm că sunt exact contrare.
Pe vectorul acesta, al materiei, omul pleacă de la celulă și crește în atribute până la omul din ziua de azi, pe când în dimensiunea spirituală, prin căderea în păcat, omul pleacă de la stadiul suprem, de ființă asemănătoare lui Dumnezeu și se îndreaptă în material între numărul 5 și 6, unde este complet dependent de cele 5 simțuri și cognitiv în general.
Altfel spus, aceste două paradigme sunt invers proporționale.
Când crește spiritualitatea, se pierde din legătura cu materialul; și invers.
Automat în numărul 6, când apare omul, spiritualitatea lui este minimă, în decădere. Dumnezeu, ca ultimă legătură subtilă și neinvazivă, lasă Pronia (grija Lui față de Om); în timp ce din punct de vedere material, omul devine o splendoare genetică la cel mai înalt nivel. De la 0 la 5 are loc evoluția, de la 1 la 6 are loc decăderea spirituală. Aici nu am de ales și sunt nevoit să-i dau lovitura de grație lui Darwin și tuturor susținătorilor evoluționismului. Sir Newton a dat-o-n bară cu gravitația, ceva mai devreme ca Darwin, când v-am explicat că e doar densitate. Tot pe acest cerc se plimbă și el. Sir Darwin a ajuns la numărul 6 și s-a pierdut. Sir Darwin s-a apucat de evoluționism fiind coleg de casă cu un alt Sir. Charles Lyell. Până la Sir Charles Lyell toată lumea credea că Pământul are 7000 de ani vechime și nimeni nu avea nicio problemă.
Acesta, geolog de profesie, studia cascada Niagara. Prima observație pe care o faci ca geolog e că terasamentul se macină la gura de vărsare, deci cascada urcă în aval.
Și acest „geolog” a zis ceva de genu: Păi, dacă am ști cu cât se macină pe an și măsurăm distanța de la capătul continentului unde se varsă într-un lac până la cascada propriu-zisă, aflăm de cât timp există râul.
A întrebat un localnic și i-a spus că el are impresia că urcă cu vreo 2 metri pe an. Ce și-a zis Lyell; ăsta e prost, nu are cum cu așa mult. Cred că 30 de cm pe an sună mai rezonabil.
A măsurat km de la cascadă până la capătul unde se vărsa și i-a împărțit la 30 de cm. I-a dat vreo 30 de mii de ani. A publicat lucrarea, ca fiind științifică și a făcut vâlvă mare știrea că Pământul e mai vechi de 7 mii de ani.
Deci, a spart bariera celor 7000 de ani. E tot ce avea nevoie Darwin pentru a veni după aia cu evoluționismul, când încă lumea era precipitată de noua știre „științifică” pentru a spune că de fapt Pământul are miliarde de ani și noi am evoluat din maimuță. În 7 mii de ani nu se prea putea. Era ridicol.
Adaug doar că și acum se fac cercetări serioase pe Niagara și se macină cu vreo 4 metri pe an și nu mai spun că în partea inferioară diferă și terasamentul care e mult mai moale.
Dacă știi niște matematică elementară, vezi că de fapt a demonstrat ce se știa, că Niagara are 7000 de ani. Nu extrapolăm asta la faptul că Pământul are 7000 de ani pentru că nu ne interesează acest aspect acum, și e un subiect mult prea amplu ca să-l pun la semnificația unui număr. Deci, până în acest moment am prins 3 englezi pe cercul meu. Lovitura fabuloasă e alta. Dumnezeu l-a făcut pe om din țărână, a suflat Duh de Viață Dătător.
Acest aspect, și faptul că animalele Pământului au fost făcute în ziua a 6-a, în aceeași zi cu omul, i-au dat revelația lui Darwin, considerând omul o spirală ce a evoluat prin fiecare animal terestru până ce a ajuns la maimuță și apoi om. Doar organisme simple au ieșit din apă și s-au dezvoltat, deci nu fac parte din spirala evoluției omului pentru că celelalte creaturi ale apelor și aerului au fost făcute cu o zi înainte..
Dacă n-ai înțeles lovitura absolut demențială e că Biblia deja exista, fapt incontestabil, și Darwin doar a vrut să o explice.
Darwin a murit cu Biblia în mână” nu se referă la faptul că a murit la propriu cu Biblia în mână, căindu-se pentru păcatul lui de sminteală, ci a studiat-o până la moarte încercând să o explice pe înțelesul vostru, să o explice științific, să dea mai multă informație unor texte biblice care i se păreau prea evazive și sumare.
De fapt asta a fost marea lui greșeală. Cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, mai toți marii gânditori au avut momentul acela în care n-au putut gestiona eroarea strecurată în gândirea lor, îndepărtându-se de adevăr.
Nu există altă explicație a suprapunerii perfecte dintre Biblie și evoluție.
Îmi pare rău pentru atei, dar trebuie să-și caute alt guru și să adopte altă teorie pentru că evoluționismul e Biblia inversată. Eu știu… poate teoria supercorzilor sau a găurilor negre, dar vă anunț de pe acum că sunt și ele tot pe acest cerc și pleacă tot de la Lumină, densitate și iluzie a materialului în conformitate cu Geneza. Sau poate vă îndreptați spre Mama doctrinelor științifice, care este tot Biblia.
Pentru cei pasionați de Illuminati, vă pot avertiza că e dezamăgitor ce descoperiți. O mulțime de genii care n-au înțeles sintagma „Crede și nu cerceta”.

Semnificaţia numărului 3

Ca să putem defini cifra 3 trebuie să urmărim evenimentele de la nr. 1 și nr. 2.

Științific, după Big Bang, s-a creat materia. Normal, te întrebi cum e posibil ca din nimic să apără materie când știm că nu poate fi distrusă sau creată? Numărul 1 și 2 îți explică asta. Imaterial către material.
Lumina este cea care a creat spațiul. Explozia punctului de o densitate infinită a creat Lumina. Nonmaterie, Nimic, Antimaterie, Punctul 0 spre material. Având loc o explozie într-o direcție vectorială, automat în cealaltă direcție are loc implozia. Dar implozia în imaterial e tot explozie.
O oglindă în care dacă te scarpini în nas cu mâna dreaptă, realizezi că persoana din reflecție face același lucru dar cu mâna stângă. Și e mâna stângă pe bune! Dacă îl privești pe cel din oglindă din perspectiva lui.
Meditând în oglindă, realizezi și spațiul ca reflecție a luminii și s-ar putea să te înfricoșezi când înțelegi cum transcede lumina într-un paralelism al spațiului, să te întrebi care e mai real, tu sau cel din oglindă. Dar să nu țin neapărat să vă bulversez de pe acum!
Trecând peste alte amănunte, pe care le voi detalia în articole separate de “Explicația numerelor”, concluzionăm științific ceea ce susține și Nicolas Tesla, că totul este lumină.
Automat întăresc afirmația că Lumina a creat spațiul, deci spațiul tridimensional este reprezentat de cifra 3.
Pentru “Pupătoarele de moaște”, ferice de ele, lucrurile stau la fel. Amuzant este doar că ele n-au nevoie să analizeze fisiunea și fuziunea atomului, masa fotonului sau senzația de culoare prin definirea pigmentației, care e de fapt tot reflecție a luminii într-un anumit unghi.
Pentru credincioși Sfânta Treime e suficient. Eu fiind un cârcotaș băgăcios, dependent de cunoaștere, nu aveam cum să nu cercetez mai mult. “La început a fost Cuvântul și Dumnezeu era Cuvântul.” Aparent, pentru necunoscători, nici pe departe nu e același lucru cu ce spune știința și evoluționismul. Greșit!
Pentru asta trebuie să definim Cuvântul. E un indiciu dat de Dumnezeu să înțelegem cine este.
În primă fază, cuvântul este gândul nerostit. În faza a doua este suflul, rostirea cuvântului, iar în a treia fază cuvântul propriu-zis. Adică vibrație, frecvență și undă de șoc.
Gândul, (intelectul) este Tatăl. Suflarea, este Duhul (Energia sau Viața) iar Fiul este proiecția în material. (Dumnezeu întrupat în om)
Și a zis Dumnezeu “Să fie Lumină.” Momentul când a fost creat Universul.
Universul (un singur vers) “Să fie Lumină” Deci, din Lumina imaterială a gândului, a neuronului, a sinapsei, a impulsului electric se materializează Cuvântul. Big Bangul este cuvântul lui Dumnezeu. Acest fenomen vă explică și de ce a apărut Lumina înainte ca Dumnezeu să facă soarele și luna.
Poți identifica acest proces prin Biblie raportat la știință sau invers și abia atunci devine totul mai clar. Din inerție 3, spațiul tridimensional, Sf. Treime devine 1 și 2.
Întregul, care transcede prin Duh din imaterial în material sau mai simplu spus “Fiul născut înainte de toți vecii” în afara timpului. Acesta este momentul în care s-au despărțit catolicii de ortodocși și afilierea Vaticanului la evoluționism, inversând procesul.
Din Lumina spirituală, prin Duh (energie) treci în Lumina materială. Adică Tatăl naște pe Fiul care este asemenea Tatălui. Dar dacă Sfântul Duh purcede și din Fiul cum afirmă catolicii, poți inversa procesul.
Din material prin energie treci în spiritual.
Să explic altfel. Din exterior primești informația în creier și ajungi la percepția materialului, procesând informația venită; sau din interiorul creierului poiectezi materialul și apoi îl procesezi prin simțuri care se întorc în analiza creierului.
Așa se rezumă totul la glanda pineală, centrul creierului, mult râvnitul ochi atotvăzător, al 3-lea ochi și vectorul iluminării personale.
Dacă Sfântul Duh purcede și din Fiul (Filioque, motivul Schismei de la 1054) analizăm întâi materialul și apoi spiritualul. Fulgerul în material. Vezi Lumina, și apoi urmează Tunetul. În imaterial, frecvența gândului, deci sunetul a creat energia, care a proiectat Lumina.
Se ajunge la o bătaie pentru supremație a Tatălui sau a Fiului.