Semnificaţia numărului 6 [a treia parte]

Intrarea conștiinței în material pleacă din gând. Intersecția gândului sau a energiei imateriale în „Glanda Pineală” sau „al treilea ochi”. Cerul și Pământul.
Ești conștient de existența ta prin gând și doar prin gând. Procesarea informațiilor pe care le deții de la naștere până-n prezent este doar rezultatul acceptării matricei, acestei lumi ca realitate.
Dar e imposibil să nu-ți pui întrebarea cum se formează gândul și de unde pleacă. Automat, gândul ca formă pură în inocență se metamorfozează în ceea ce numim suflet. Deconectarea sufletului de gândire, gândul pur al existenței diferit de gândul care procesează informația memoriei ne face să fim ceea ce suntem. Orbi, atrași de lumea materială. Procesorul, creierul activează o anumită manieră de gândire selectând informațiile din mediul material fără să caute cealaltă direcție.
Ok, văd lumea, văd păsări, animale, pământ, lucruri palpabile, simt căldură, aer, miros, aud tot felul de sunete, învăț să comunic, dar cine sunt eu cu adevărat în interiorul meu? Ce este sinele meu, cum mă întorc la el să înțeleg cine sunt? Te izbești de necunoscut pentru că ți-ai abandonat sufletul.
Mai accesezi trăiri din când în când prin iubire pentru părinți, frați și surori și pentru parteneră sau partenerul de viață dar tot într-un miraj material. Pentru că sunt lucruri deprinse și învățate. Adică mi-e greu să cred că ai dezvolta iubire pentru un părinte dacă nu l-ai văzut niciodată și dacă mediul și anturajul nu te-ar forța să îți dorești și tu părinții lipsă lângă tine cât să te întrebi de ce n-am și eu o mamă și un tată care să îmi dea afecțiune necondiționată.
Oricum ai percepe lucrurile, ele vin din ceea ce ți se servește material când ai căzut în păcat. Păcatul ți-a tăiat macaroana dintre tine și Dumnezeu. Când stătea Adam prin Rai plictisit cu bunăciunea lângă el era doar o chestie de prima dorință să acceseze fructul oprit și să se vadă dându-i palme la funduleț Evei. Nu mă vei înțelege niciodată dacă nu te detașezi de lucrurile concrete, învățate. Numărul 6 este de fapt proporția de aur, totul manifestat în natură ca proporție de aur, adică formă. Numărul 6 este sexualitate, metodă de nemurire în material prin procreere.
Numărul 6 este bastonașul magicianului, bagheta magică a iluziei în care trăim. (Holly-wood)
Suntem un singur Om în mai multe avatare. Oprește-te puțin aici! Percepe cu adevărat ce-ți spun! Suntem unul singur. Când vei înceta să te vezi pe tine ca pe centru și pe ceilalți doar puncte care joacă teatru în jurul tău vei vedea adevărul.
Suntem în diferite stadii și-n trăiri și-n cunoaștere dar un singur Om. Nu te mai crede special, nu mai fi nici fanul cuiva pentru că ești Dumnezeu ca și mine ca și celălalt de lângă tine! Eu am accesat cunoașterea în detrimentul inimii, dar nu mă face decât să pălesc în fața unui om simplu și senin. Acolo este calea, în seninătatea și iubirea pură a omului simplu, nealterat de complex și lax.
Cu cât ai o gândire mai evazivă, mai în ansamblu cu atât revii mai concentrat la simplitate.
Pleci din punctul 0 și 1 , înveți lucruri, ajungi la cunoștințe vaste și apoi le ansamblezi spre punctul de unde ai plecat. Existența se manifestă în două piramide intercalate în Steaua lui David, steaua cu 6 colțuri, linia de sânge din care apare Hristos pe Pământ, Fiul Omului. Cum înțelegi bastonașul proporției de aur? În forma unei coapse de femeie, în conturul ochiului, în denivelarea sânilor, în ondularea părului sau a buzelor, în tot ce estetic poate fi definit ca frumos. Normal că am ales femeia ca exemplu! În acest context, al omului rațional care progresează definim piramidele.
Pleci de la om și îți îndrepți ochii spre cer și te întrebi ce e după acel albastru; vin în sprijinul tău diferite teorii ale universului, găuri negre, galaxii, curbarea spațiului, etc. Toate aceste lucruri sunt doar balast explicativ. Tu vrei să înțelegi infinitul spațiului și nu-l poți percepe. Cauți prin univers, vezi probabilități infinite să existe viață pentru că la miliarde și miliarde de km depărtare ar putea exista ceva. Dar din toată această infinitate, când depășești bariera ajungi la conștiința ta și pricepi că tu ești acea probabilitate. Caută cu gândul prin univers și vei ajunge la tine, în interiorul tău. Acesta este cercul pe care îl descriu din prima idee. Acesta este motivul pentru care Einstein afirma că Universul e curbat. Deplasându-te miliarde si miliarde de ani lumină de fapt te plimbi în cerc și ajungi tot la tine. Doar că pe ocolite. Puteai să ajungi la tine direct de la punctul 1 (totul) la punctul 0 (nimicul).
În sens opus pleci de la 0, devii 1, treci prin 2 (cunoaștere), prin 3 (spațiu), prin 4 (timp), 5 (materie), 6 (om), 7 (viața și moartea), 8 (trecerea de la viață la moarte sau de la moarte la viață, spiritual sau material, infinitatea probabilităților de renaștere) ca în final să te oprești la 9 (sfințenia), după ce dărâmi turnurile gemene (ale binelui și râului). Întrebarea este, ‚‚În punctul 10 este totul sau nimic?’’ Dumnezeu în cetatea de opal sau un vid cutremurător.
Dacă ai vizualiza ce spun vei vedea că este mult mai greu să-ți imaginezi nonexistența decât un Dumnezeu absolut, o conștiință comună a tuturor lucrurilor existente spiritual și material. Noi, ca o singură entitate alcătuită din 3 Persoane. Minte, trup și suflet. Trupul separă mintea de suflet sau le unește? Uite, o întrebare bună!

Definirea Adevărului

Pentru început, cum poți fi sigur că ceea ce știi este adevărat?
La baza ta zac niște principii logice.
Când cineva afirmă că „apa este udă”, consideri acesta un adevăr universal valabil.
De ce? Pentru că știi ce înseamnă ud și ai experimentat acest adevăr la fiecare duș sau baie pe care ai făcut-o.
Când afirmi că „apa este fierbinte” intervine o problemă. Poate e fierbinte doar pentru tine în timp ce alt individ cu o toleranță mai ridicată la căldură o consideră doar caldă.
Ai să zici, păi bine, dar temperatura corpului este aceeași la fiecare om. Nu contează. Spune-i asta unui african care stă cu fular la gât în cinema la 30 de grade în timp ce tu îți dai jos și pielea de pe tine de încins ce ești.
Automat facem distincția între adevăruri analitice și adevăruri sintetice și constatăm că empirismul, bazat doar pe senzorial poate da greș în anumite ipostaze.
La fel cum vezi un corp solid, știi că este solid pentru că poți folosi simțul tactil să demonstrezi, și cu toate acestea fizica îți demonstrează că materia este spațiu gol.
Aceste ipoteze nu se contrazic ci sunt doar percepute din unghiuri diferite. Material și imaterial, fizic și metafizic. Orice raționament te duce la analiza unei dimensiuni spirituale, neperceputa direct de simțurile omului.
Între noi fie vorba. Nu cumva simțurile ne limitează la această lume?
Un ateu va strâmba din nas la această ipoteză? Nu are de ce. Nici măcar un ateu nu contrazice existența energiei sau faptul că el însuși e un vehicul de energie. Are doar de ales. Energia e materială sau imaterială. Dacă e materială, știe că nu poate fi distrusă sau creată (legile termodinamicii). Dacă e imaterială vor zâmbi credincioșii. Oricum ar fi, nu există motiv de controverse.
Am dat exemplul energiei dintr-un singur motiv. Al Adevărului universal valabil.
Energia este puntea dintre material și imaterial, o plasmă ce transcede aceste două dimensiuni.
Numește-o aură sau suflet, câmp electromagnetic sau electricitate, ea există dincolo de convingerile tale limitate la perspectivă și unghiul de percepție. Dar să punem punctul pe i!
Lumina este proiecția vizuală a energiei. Asta mă duce cu gândul la ce spunea Nicolae Tesla: „Totul este lumina”. Deci, un ateu vede un fascicul de lumină în care trăiește, un credincios îl vede pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este Lumina, sau dacă ești fumat destul, totul e doar o iluzie și trăim în matrix. Deci matrixul e Dumnezeu.
De ce atâta discordie între oameni?
Să fiu și mai echilibrat. Dumnezeu e Matricea și nu te oprește nimeni să te crezi într-un calculator în timp ce materia e formată din pixeli. Când definești pixeulul ajungi tot la atom dar sub altă formă, mai cu iz de informatician.
Ce vreau să înțelegeți: aceste paradigme, au un lucru în comun. Energia ca sursă a existenței. Un adevăr pe care nu-l contestă nimeni.