Semnificaţia numărului 10

Dumnezeu e un țăran!
Oare l-am insultat pe Dumnezeu?
Pentru explicația afirmației mele voi recurge la reversul medaliei ca principiu fundamental al rațiunii. Dumnezeu privindu-se în oglindă.
În aceste numere am plecat de la simplu, din numărul 1. L-am împărțit în bine și rău la numărul 2, l-am băgat în spațiu și timp la numărul 3 și numărul 4, l-am materializat la numărul 5, l-am dus în apogeul genetic la numărul 6, la cel spiritual și intelectual la numărul 7, l-am întors pe dos la numărul 8 și am constatat că-i totul la numărul 9.
Acum voi traduce acest lucru simplu.
Iei o bucată de carne, o condimentezi, o pui în tigaie, o rumenești bine. Apoi mai pui niște orez la fiert, niște ciuperci la copt, câțiva gogoșari și roșii, puțin cașcaval, un sos de usturoi și lista poate continua.
Le așezi frumos în farfurie și începi să mănânci, dar nu oricum. Cu tact și atenție la fiecare savoare. Vei observa ce știi deja. Lipsește o pâine proaspătă.
Mesteci o bucățică de pâine ca bază de pornire. Eu, cel puțin, așa prefer. apoi tai tacticos o bucățică de carne, o combin cu orez, dar devine cam seacă această combinație și ai nevoie de prea multă salivă să mesteci. Dar stai așa! Ai niște ciuperci zemoase și niște gogoșari aromați lângă. Și un pic de sos de usturoi să le închegi pe toate într-o avalanșă de gusturi perfect asamblate ce-ți fericesc papilele gustative.
Întrebarea mea este, ar fi la fel de plăcut dacă cineva ți-ar face un singur produs care să cuprindă exact gustul obținut la urmă după combinarea alimentelor în gură?
Să presupunem că da. Face NASA un biscuite cu aroma tuturor acestor alimente. Dar și pe ăsta parcă l-ai combina cu niște mazăre și morcov și un pic de șuncă afumată. Și obții alt gust. Ar merge și un sos picant să-ți facă atent creierul, stingând totul la urmă cu o jumătate de gură de vin roșu demidulce, din viță hibridă de pe plaiuri moldovenești, neomologat în UE.
Îți bei cafeaua simandicos și înțelegi existența. Preferi saliva ta, nu să-ți scuipe chelnerul în mâncare. Nu vrei un puzzle gata asamblat. Nu are nici măcar un farmec pentru că ție-ți place să le combini tu, într-un proces simplu. În cazul nostru, să molfăi ca un gurmand nesătul.
Acum, nu cumva ai uitat ceva? Toate aceste ingrediente au suferit și ele un proces. Adică… un sos e făcut din alte câteva elemente, carnea condimentată la fel, până și o simplă roșie are gust în funcție de substanțele nutritive din sol, modul de creștere și sămânța folosită.
Deci, elementele primare sunt genetica, procesul fizic de creștere și substanțele chimice combinate.
Știi toate astea cultivând o roșie și uitându-te la ea cum crește sau studiind prin băncile sistemului de învățământ până ajungi inginer agronom și afli bulversat că ți-au trebuit 17 ani să îți pui o întrebare simplă.
Ce face ca apa să urce în plantă și să-i provoace creșterea? Ups! Nu sărim calul să discutăm despre câmpul electromagnetic al pământului pentru că nu e domeniul agronomiei.
Măi să fie… păi tocmai de aceea nu faci conexiuni mai departe.
De aceea susțin că școala tâmpește pentru că te învață să gândești separat, pe domenii diferite și nimeni nu vrea să recunoască faptul că totul se rezumă la creație, existență. De asta tot insist să aduc în discuție că țăranul român afirmă sec. “Viața este viață!”
Nu se complică nici în amănunt nici în ansamblu. Nu se uită la roșia aia din pământ să se întrebe din ce-i făcută pentru că știe pur și simplu.
Nu se întreabă nici cu ce ar merge combinată chiar dacă primul tău gând este sucul de roșii cu vodcă. Pentru că marketing!
Vedeți voi, acest exemplu se aplică și la numerele mele explicate prea pompos și în general la orice lucru sau proces din lumea asta. Calea de mijloc fiind a fi sau a nu fi. Adică 1 și 0. Celelalte numere evidențiind doar inflația a ceea ce ești.
O buclă a cunoașterii de sine prin exteriorul tău, identificandu-te pe tine însuți prin ceilalți. Dumnezeu privindu-se în oglindă. Te complici, complici și informația.
Acum înțelegeți și de ce oamenii de știință evoluționiști au dedus că la început exista doar hidrogen și heliu.
Bazați pe acest raționament, s-au dus așa de departe în a despica firul în patru încât unul a ajuns la găuri negre, care sunt implozii într-un univers și explozii în celălalt. Adică 1 și 0 din nou.
Alții au despicat fizic atomul și au ajuns la aceeași concluzie prin fuziune și fisiune nucleară, alții celula organismelor vii, alții ADN-ul și așa mai departe.
Țăranul doar a luat sămânța, a pus-o în pământ și a udat-o. Asta înseamnă a fi. Omul creator. Din țărână ai fost scos și în țărână te vei întoarce. De aia plouă. De aia apa, pe lângă compoziția chimică are și structură moleculară care transportă conștiința fiecăruia.
Dedu singur cum ai ajuns să faci parte din mama ta și cum apa a influențat embrionul tău dându-ți ceea ce numești personalitate și Eul tău personal!
Acum consideră fiecare ingredient o parte sugestivă din viața ta.
Pâinea poate fi metamorfozată ușor în viața de familie și anturajul apropiat. Carnea, să zicem că-i viața sexuală, condimentele de pe ea perversiunile care-ți diversifică plăcerile în pat, orezul poate fi balastul informațional haotic pe care crezi că-l știi și încerci să-l asamblezi, ciupercile pot fi sentimentele pe care le dezvolți în diferite stadii ale vieții tale, sosul de usturoi îl poți transforma ușor în sistemul financiar sau societate în general cu politică, economie și alte bazaconii.
Când te saturi, respectiv când ajungi la o cunoaștere suficientă cât să poți procesa că lucrurile pot fi asamblate într-o singură idee, ajungi înapoi de unde ai plecat înainte de a ști ceva. Acel ceva este Dumnezeu. Acel ceva ți-l voi explica acum. Tot simplu. Pentru asta vă voi da exemplu de ce înseamnă conexiuni și cum pârghiile din capul tău te fac să sari de la un subiect la altul.
Ți s-a întâmplat să începi o conversație despre căluții de mare și să ajungi la a discuta despre iluminare sau gustul final. Mie mi se întâmplă tot timpul pentru că asta e pasiunea mea.
Când ai doar un ciocan în mână, toate obiectele din jur ți se par cuie. Așa se întâmplă la orice persoană. Discuți cu un contabil despre căluți de mare și ajungi la argumentul suprem că totul e o balanță și la bilanț plătești factura.
La fel pățești cu un matematician care te-ar întreba din prima despre câți căluți de mare vorbim? Eu am ales iluminarea pentru că cea mai interesantă căutare e cea care le cuprinde pe toate și pare ascunsă de ochiul privitorului obișnuit.
Întrebarea este cum poți ști sigur că aceste conexiuni și pârghii logice din capul tău sunt corecte. Pentru că explicația cea mai simplă tinde să fie cea adevărată.
Adevărul este simplu și sună cam așa; stăteam într-o noapte pe un scaun în fața casei undeva prin Anglia. Ora 4 dimineața, se aprinde lumina casei de vis-a-vis. Văd o siluetă apropiindu-se de fereastra unde avea chiuveta de la bucătărie. O femeie începe să spele vasele. În jur totul era absurd de liniștit, fără vreun sunet care să tulbure ecoul vaselor din mâna femeii. Se auzea inclusiv clipocitul apei și-mi imaginam cum curge lin pe mâinile ei în timp ce cu mișcări perfecte și tandre…doar spăla!
Părea împăcată cu ideea și nu doar atât. Îi plăcea să o facă într-o pace absolută. Mie îmi plăcea să o privesc, chiar dacă nu vedeam decât o umbră de după perdea. Aș fi stat așa o veșnicie. Ca atunci când privești focul și șezi înmărmurit într-o senzație de relaxare perfectă. Atunci am înțeles cum arată dragostea pentru femeie în esența ei. Fără artificii, măști, machiaje, trenduri, provocări trupești sau intelectuale. Era doar ea acolo într-o noblețe naturală. Îmi trece un gând prin cap. Ce toante-s feministele! Habar n-au de ce iubim femeia, ca parte lipsă din noi înșine. Ne privim în ele adorând ce nu avem. Simplitatea și gingășia firii în timp ce ele se privesc prin noi bărbații, așteptând etern să le transmitem firul iubirii pe aceeași frecvență, fără să hiperbolizăm ce suntem.
Dar oare să exclud sexualitatea, mă întreb? Ia, să încerc, să văd ce iese. Gândul meu instantaneu s-a dus în copilărie la o femeie bătrână care avea grijă de mine când părinții mei erau tineri și umblau fleaura cu nevoia de a evada din când în când din responsabilitatea de părinte.
Ar părea asta o acuzație? Nici pomeneală! În acea bucătărie de iarnă cu noua bunică adoptivă am descoperit eternitatea. Un ceas mare pe perete cu un ticăit grav și brutal dar care era ca un leagăn al minții și zgomot de fundal indispensabil. Dacă s-ar fi oprit, te-ar fi deranjat și i-ai fi simțit lipsa. Un fel de muzică ambientală ce-ți lăsa un gol în tine dacă se oprea. Era timpul, dar timpul văzut din ochii unui copil de vreo 4-5 ani.
Afară prindea a se dezgheța zăpada din streșini și picături de apă se îmbinau perfect cu ticăitul ceasului și mocnitul focului într-o plită mare, alimentată constant cu strujeni și bețe de floarea soarelui. Între sobă și perete era spațiul meu de dormit, unde se combină armonios frisonul unei vremi mohorâte cu căldura unui culcuș perfect, cu miros de naftalină și jăratec.
-Spune-mi o poveste, bunica!
-Nu știu, măi băiete! Dar vrei să cânți la vioară?
-Ai vioară?
-Nu, dar îți fac una!
Caută prin strujeni două bețe mai groase, scoate un cuțit tocit și vechi din sertar și începe să meșteșugească vioara mea. Mă uitam gură cască în aceeași manieră cum admiram femeia spălând vasele. De aia mi-am și amintit ceva atât de îndepărtat.
Dexteritatea ei mă lăsa mască mai ceva ca atunci când făcea lâna fir pe o suveică.
Doar priveam, impresionat de transformările suportate de un băț. Când a terminat acea vioară, m-am jucat două minute cu ea și m-am plictisit.
Într-un moment de neatenție a bunicii am aruncat vioara pe foc și i-am zis că am pierdut-o.
-Să-mi faci alta! A zâmbit, prefăcându-se că mă ceartă dar s-a conformat.
Abia acum, o amintire m-a făcut să înțeleg că în creație e Dumnezeu… în creșterea firului ierbii, în plămădirea aluatului, în aratul câmpului, în tâmplăria rudimentară nemecanizata și-n satisfacția lucrului realizat.
A 7-a zi doar te-a privit. Te privești și tu pe tine prin femeie, prin materialul genetic de la primul om până astăzi. Pentru că zace Dumnezeu în tine și nu-l vezi în ruptul capului!
Și unde este această simplitate nemărginită. În țăranul român. Țăranul român e Dumnezeu. Nu mă crezi? Nici nu-i nevoie! O simți când îți ștergi aroganța și mândria din mintea otrăvită!
Am ales această abordare doar pentru că în ultima perioadă am observat o resuscitare a vechiului conflict bărbat-femeie! Dacă mai ai tupeul ordinar să fii feministă după ce ai citit asta sau vreun misogin precipitat, șterge orice urmă de blogul păcătosului pentru că nu vei înțelege niciodată nimic!
Pâinea și Vinul rămâne Alfa și Omega chiar dacă acum îmi beau cafeaua cu Dumnezeu. Acum analizează! Dacă vorbești de căluți de mare, imediat îi poți asocia cu oceanele pentru că acolo trăiesc. Oceanele le poți asocia cu viața și orice animal marin.
Mai departe îți poate veni în minte un documentar BBC sau uscatul în raport cu apa, sau că nu poți explica unui pește ce este uscatul. Vorbind de BBC și oceane îți vine în cap supa primordială ca ansamblu de unde a pornit prima celulă și viața. De aici imediat intri în chimie să analizezi acea supă și din ce e făcută.
Acest mecanism de deducții este labirintul tău, sistem de autostrăzi și șosele pe care circulă informația deținută de tine. Automat este limitat și poate fi eronat, cu drumuri blocate sau închise de unde nu mai poți dezvolta mai departe o pârghie logică. Însă trăirile nu dau greș.
O anumită atmosferă, te duce direct la cine ești, un gust cunoscut te întoarce la momentul când îți gătea mama, o melodie te duce la prima iubire sau la un eveniment pe care l-ai asociat cu acea piesă. Atunci ai două variante. Cauți ieșirea din labirint ținând minte fiecare pârghie și informație sau pur și simplu te înalți deasupra lui și-l vezi cu inima.
Iubirea e acea pârghie dreaptă care nu poate fi greșită. Îl descoperi pe Dumnezeu prin trăire, nu prin logică și procesare. E mai firească și nemincinoasa pentru că o stare, un sentiment nu poate fi contestat. Îl simți exact așa cum este, la fel cum nu ai cum să-mi contrazici pârghia mea sentimentală de întoarcere în trecut.
Nu e poetic, nu e dramatic, nu e patetic ci pur și simplu omul dezgolit de orice anexe personalizate. Dumnezeu care lucrează, având ca martor al creației sale înțelepciunea. Simplitatea în iubire e aceeași INOCENȚĂ și prin moarte devii iubirea în sine. Dacă iei și păcatul după tine… știi cum arată acest sistem piramidal invers.
Din același motiv ai un curcubeu mai mare, reflectat din primul, dar nu la fel de intens. Altă etapă cu un gust unificat, în căutarea satisfacției.
Întoarce-te la origine, nu te ramifica și mai mult!

Semnificaţia numărului 6 [prima parte]

Sunt sigur că vrei să știi ce înseamnă cu adevărat 666.
Te-ai săturat de citit prostii și interpretări jalnice ale Apocalipsei lui Ioan. Am căutat și eu, de curiozitate, să văd ce concluzii îți oferă internetul în privința aceasta.
Rezultatul… absolut lamentabil! Îți promit că vei afla la momentul potrivit.
Multe informații de la nr. 2 le-am lăsat pentru numărul 6 pentru că știți foarte bine că majoritatea nu sunteți în stare să citiți un articol cap coadă. Mă și întreb când vă scriu dacă merită efortul și îmi vine să mă opresc, dar apoi mă gândesc…. Și un singur om dacă pricepe… sunt mulțumit.
În principiu, numărul 6 este Omul.
Nu vă mai plictisesc cu forță tare și slabă sau electromagnetismul, ci o spun direct.
Praful cosmic de la nr. 5 s-a concentrat și s-a adunat printr-un mecanism al hazardului, ajungând materie. Era așa…. o „Supă Primordială”, cum îi zic „specialiștii”, și n-aș putea să am o discuție serioasă despre acest lucru fără să mă bușească râsul.
Între timp, am auzit că au renunțat la „Supa Primordială” și acum viața a pornit din adâncurile Pământului, din izvoare termale, organisme unicelulare s-au dezvoltat, ulterior s-au cuplat, formând ADN-ul care a suferit mutații și apoi prin evoluție și malformații s-au diversificat, au ieșit din ocean pe uscat, și apoi în aer.
Asemănarea cu Biblia este covârșitoare. La numărul 5, respectiv ziua a 5-a a Creației.
Apoi a zis Dumnezeu: „Să mișune apele de vietăți, ființe cu viață în ele, și păsări să zboare pe pămant, pe întinsul tăriei cerului!” Și a fost așa. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape și toate ființele vii, care mișună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, și toate păsările înaripate după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că este bine.
Totuși, viețuitoarele Pământului au fost făcute în ziua a 6-a în aceeași zi cu omul.
„Băieții” care s-au ocupat de evoluționism au dedus, tot din Biblie că Omul este apogeul ADN-ului terestru și au considerat ieșirea din apă a viețuitoarelor care s-au adaptat pe pământ un soi de ascensiune din lumea apelor. Să nu uităm că Darwin citea Biblia chiar inaite să se apuce de maimuțăreală. Doar a transformat credința în pseudoștiință din sens invers. Avea doar o mică problemă. La un moment dat n-a mai înțeles cercul și s-a pierdut.
Ca să fim bine înțeleși, ce vă spun eu aici nu este Gap Teory. Teoria prăpastiei credeam că am inventat-o eu pe la 16 ani când mă contraziceam cu prietenii pe tema existenței lui Dumnezeu și mi-a trecut prin cap ce le-a trecut și altora înaintea mea.
Dacă Dumnezeu a făcut Soarele și Luna abia în ziua a 4-a, înseamnă că ziua nu era definită, deci putem considera liniștiți că o zi putea avea miliarde de ani. Împăcăm capra și varza că nah… timpul e relativ până și-n Biblie. Mare mi-a fost dezamăgirea atunci să aflu că teoria există și am abandonat-o dintr-un simț care m-a bântuit toată viața. Să fiu altfel decât ceilalți și în primul rând original. Atunci eram mândru că am dedus singur o teorie care are adepți și astăzi din rândul marilor oameni de știință.
Eu am depășit criza adolescenței. Ei se pare că nu. Am făcut această paranteză nu pentru a evidenția că eram vreun geniu ci pentru a vă face să înțelegeți că în mentalul colectiv s-a instaurat o boală, o ciumă, o anomalie și o eroare de raționament în cel mai adânc centru de comandă al minții și anume, faptul că toți credeți că știința și oamenii de știință sunt opozanți ai credinței. Imparțial și obiectiv vă spun că nu așa descoperi adevărul, însușindu-ți minciuni servite de MEDIA. Că sunt promovați doar oamenii care vin cu teorii împotriva religiei e mult prea evident, dar statistic se împart cam 50/50, puțin înclinată balanța spre cei atei. Ca număr de capete luminate, căci din prisma rezultatelor manifestate prin invenții practice Nicolas Tesla le cam face „mucii hățuri” la toți. Nici tu n-ai putea privi ce-ți scriu dacă nu exista Tesla; și nu mă refer doar la curentul alternativ ci la Wireless, Accelerator de particule, Telcomandă, Prima hidrocentrală, Bobina electrică, Scutul antirachetă și multe alte minuni științifice care sunt din renumitele lui schițe găsite după moarte. Și acest umil Tesla nu avea discurs fără să-l menționeze pe Dumnezeu. Veți spune că am promis la începutul blogului că nu voi fi părtinitor, și nu sunt. Doar îndrept balanța care era înclinată total nedrept în favoarea ateismului.
Și știți foarte bine în adâncul vostru că din dorința de a vă crede lumea intelectuali, ați introdus știința ca referință în definirea personalității voastre, ca să fiți cool și emancipați.
A fost un singur pas de la știință la a asocia știința cu ateismul din cauza trendului și influenței MEDIA.
De aia când te întreabă cineva dacă ai credință în Dumnezeu, aproape ți-e rușine să spui da. Că răspunsul e mereu același. „Da? Te credeam băiat deștept…” Și apoi vezi figura fandositului îndoctrinat de MEDIA, mai că te-ar mângâia pe cap cu superioritate.
Din punctul 0, al Nimicului, am concluzionat cum prin numere ajungem la om.
Chiar dacă punctele coincid cu Geneza, observăm că sunt exact contrare.
Pe vectorul acesta, al materiei, omul pleacă de la celulă și crește în atribute până la omul din ziua de azi, pe când în dimensiunea spirituală, prin căderea în păcat, omul pleacă de la stadiul suprem, de ființă asemănătoare lui Dumnezeu și se îndreaptă în material între numărul 5 și 6, unde este complet dependent de cele 5 simțuri și cognitiv în general.
Altfel spus, aceste două paradigme sunt invers proporționale.
Când crește spiritualitatea, se pierde din legătura cu materialul; și invers.
Automat în numărul 6, când apare omul, spiritualitatea lui este minimă, în decădere. Dumnezeu, ca ultimă legătură subtilă și neinvazivă, lasă Pronia (grija Lui față de Om); în timp ce din punct de vedere material, omul devine o splendoare genetică la cel mai înalt nivel. De la 0 la 5 are loc evoluția, de la 1 la 6 are loc decăderea spirituală. Aici nu am de ales și sunt nevoit să-i dau lovitura de grație lui Darwin și tuturor susținătorilor evoluționismului. Sir Newton a dat-o-n bară cu gravitația, ceva mai devreme ca Darwin, când v-am explicat că e doar densitate. Tot pe acest cerc se plimbă și el. Sir Darwin a ajuns la numărul 6 și s-a pierdut. Sir Darwin s-a apucat de evoluționism fiind coleg de casă cu un alt Sir. Charles Lyell. Până la Sir Charles Lyell toată lumea credea că Pământul are 7000 de ani vechime și nimeni nu avea nicio problemă.
Acesta, geolog de profesie, studia cascada Niagara. Prima observație pe care o faci ca geolog e că terasamentul se macină la gura de vărsare, deci cascada urcă în aval.
Și acest „geolog” a zis ceva de genu: Păi, dacă am ști cu cât se macină pe an și măsurăm distanța de la capătul continentului unde se varsă într-un lac până la cascada propriu-zisă, aflăm de cât timp există râul.
A întrebat un localnic și i-a spus că el are impresia că urcă cu vreo 2 metri pe an. Ce și-a zis Lyell; ăsta e prost, nu are cum cu așa mult. Cred că 30 de cm pe an sună mai rezonabil.
A măsurat km de la cascadă până la capătul unde se vărsa și i-a împărțit la 30 de cm. I-a dat vreo 30 de mii de ani. A publicat lucrarea, ca fiind științifică și a făcut vâlvă mare știrea că Pământul e mai vechi de 7 mii de ani.
Deci, a spart bariera celor 7000 de ani. E tot ce avea nevoie Darwin pentru a veni după aia cu evoluționismul, când încă lumea era precipitată de noua știre „științifică” pentru a spune că de fapt Pământul are miliarde de ani și noi am evoluat din maimuță. În 7 mii de ani nu se prea putea. Era ridicol.
Adaug doar că și acum se fac cercetări serioase pe Niagara și se macină cu vreo 4 metri pe an și nu mai spun că în partea inferioară diferă și terasamentul care e mult mai moale.
Dacă știi niște matematică elementară, vezi că de fapt a demonstrat ce se știa, că Niagara are 7000 de ani. Nu extrapolăm asta la faptul că Pământul are 7000 de ani pentru că nu ne interesează acest aspect acum, și e un subiect mult prea amplu ca să-l pun la semnificația unui număr. Deci, până în acest moment am prins 3 englezi pe cercul meu. Lovitura fabuloasă e alta. Dumnezeu l-a făcut pe om din țărână, a suflat Duh de Viață Dătător.
Acest aspect, și faptul că animalele Pământului au fost făcute în ziua a 6-a, în aceeași zi cu omul, i-au dat revelația lui Darwin, considerând omul o spirală ce a evoluat prin fiecare animal terestru până ce a ajuns la maimuță și apoi om. Doar organisme simple au ieșit din apă și s-au dezvoltat, deci nu fac parte din spirala evoluției omului pentru că celelalte creaturi ale apelor și aerului au fost făcute cu o zi înainte..
Dacă n-ai înțeles lovitura absolut demențială e că Biblia deja exista, fapt incontestabil, și Darwin doar a vrut să o explice.
Darwin a murit cu Biblia în mână” nu se referă la faptul că a murit la propriu cu Biblia în mână, căindu-se pentru păcatul lui de sminteală, ci a studiat-o până la moarte încercând să o explice pe înțelesul vostru, să o explice științific, să dea mai multă informație unor texte biblice care i se păreau prea evazive și sumare.
De fapt asta a fost marea lui greșeală. Cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, mai toți marii gânditori au avut momentul acela în care n-au putut gestiona eroarea strecurată în gândirea lor, îndepărtându-se de adevăr.
Nu există altă explicație a suprapunerii perfecte dintre Biblie și evoluție.
Îmi pare rău pentru atei, dar trebuie să-și caute alt guru și să adopte altă teorie pentru că evoluționismul e Biblia inversată. Eu știu… poate teoria supercorzilor sau a găurilor negre, dar vă anunț de pe acum că sunt și ele tot pe acest cerc și pleacă tot de la Lumină, densitate și iluzie a materialului în conformitate cu Geneza. Sau poate vă îndreptați spre Mama doctrinelor științifice, care este tot Biblia.
Pentru cei pasionați de Illuminati, vă pot avertiza că e dezamăgitor ce descoperiți. O mulțime de genii care n-au înțeles sintagma „Crede și nu cerceta”.

Semnificaţia numărului 4

În aceeași inerție a Big Bang-ului , Creației, trebuie să analizăm cifra 4.
Universul se expandează. Punctul de densitate infinită a explodat datorită rotației determinând spațiul cosmic la un soi de dilatare continuă.
Automat 4 este mișcarea în spațiu creată de forța centrifugă inițială și unda de șoc. În zona imaterială nu poți să-l denumești nonspatiu sau vid ci univers paralel.
Mișcarea în spațiu este Timp.
Tic-Tac-ul secundei este mișcare, și orice noțiune despre Timp este definită prin mișcare.
Tu, în spațiul tridimensional definești ziua prin rotația Pământului, lunile anului prin rotația Lunii și anul prin rotația Pământului în jurul Soarelui.
Ideea de bază este că cifra 4 este Timpul, sau
a 4-a dimensiune.
Există aici foarte multe controverse și cea mai importantă,după părerea mea, este cea care afirmă că nu are cum să fie timpul o dimensiune care aparține de material. Doar n-au înțeles principiul pe care tot îl invoc de la început.
Timpul este o construcție materială și doar celălalt univers este ATEMPORAL. Credincioșii i-ar zice veșnicie! Dacă ai fost atent până aici, vei înțelege.
Veșnicia se află între 1 și 0 chiar dacă e același punct. Expandarea are loc prin celelalte numere în spațiu, prin rotație.
În celălalt sens nici nu există spațiu, e același punct. În universurile paralele diferă vectorul. În acest univers pornești de la 1 și ajungi la 0 prin spațiu, deci, vectorul transcede celelalte numere 2,3,4,5,6,7,8,9.
În universul paralel ești în punctul 0 și te deplasezi spre 1 dar n-ai unde să te deplasezi pentru că-s în același punct. Un exemplu mai ușor de perceput este disputa pe prima sau ultima zi din săptămâna.
Dacă Duminica e prima zi din săptămână, Sâmbăta e ultima, și intră în antiteză; prima, ultima.
Dar dacă Duminica e ultima zi din săptămână, Sâmbăta nu mai este prima. E a 6-a.
Pe o dreaptă, ele sunt una lângă alta.
Pe cercul numerelor cu doar 7 puncte intervine Vectorul, sensul de deplasare și doar pe unul din cei doi vectori ajungi direct de la Sâmbătă spre Duminică sau de la Duminică spre Sâmbătă.
Pe celălalt vector înconjori prin toate celelalte zile să ajungi de unde ai plecat. Între Sâmbătă și Duminică este momentul cheie al întâlnirii luminii cu întunericul, momentul când nu știi în ce zi ești. Prea mult spus moment, mai degrabă Eternitate. Cea mai mică mișcare din acel punct te scoate din veșnicie. E mai mult un subiect de meditație.
Ce zice Biblia despre treaba asta? Ziua a patra; și a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii, și să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul“. Și a fost așa. Ideea de creare a timpului este identică. Mișcarea. Diferența esențială este că Luminătorii se învârt și Pământul este fix.
Păi cum așa? Biblia greșește? O fi Dumnezeu un incult cum afirmă tot felul de puțoi impertinenți în orice postare despre credință, pentru că știu ei de la televizor că Pământul se rotește?
Aici se pierd majoritatea și cel mai trist e că nici oamenii Bisericii nu dau explicații pentru că și ei au căzut în capcana asta. Hai să nu mai susținem că Pământul este fix pentru că NASA a demonstrat că se rotește! N-a demonstrat nimeni nimic. Precum în Cer, așa și pe Pământ.
“Băieții iluminați” folosesc această sintagmă cel mai des pentru că pricep niște lucruri mai serioase. ~Like above, so below~
Păi până la crearea omului material mai sunt două zile. Și mai mult de atât, după crearea omului a fost așezat în grădina Raiului, unde primii oameni erau nemuritori. Abia după păcat au fost alungați în spațiu.
Ce nevoie avea Dumnezeu de forme în imaterial, și mai interesant de atât, cum crezi că arată Pământul în dimensiunea 10? Punctul dintre 1 și 0 nu are adâncime, nici măcar bidimensional nu este, ci reprezintă chiar opusul spațiului curbat.
Dacă mobil definește timpul, static definește atemporalul sau veșnicia!
Vectorul opus e când viteza Luminii bate Timpul. Un corp la viteza luminii devine energie. Masa unui corp devine infinită sau nulă. ~Și fiind întrebat de farisei când va veni impărăția lui Dumnezeu, le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Și nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, impărăția lui Dumnezeu este inăuntrul vostru. Zis-ă către ucenici: Veni-vor zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului, și nu veți vedea.Și vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceți și nu vă luați după ei. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează pană la cealaltă parte de sub cer, așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa~. Luca cap 17:20
Deci, Împărăția lui Dumnezeu se află în fiecare dintre noi. Nu separat, atâtea împărății câți oameni sunt, ci una singură în toți. Relația ta cu mediul înconjurător, metabolismul , perceperea timpului pleacă tot din tine.
Când înaintezi în vârstă parcă ziele devin mai scurte. Dacă te raportezi la alte organisme, observi că tot mișcarea  și metabolismul le determină animalelor durată vieții.  O broască țestoasă te vede că pe un flesh în mișcarea ta, iar tu caști până face un pas. În majoritatea cazurilor observi că insectele sau animalele mai rapide decât tine trăiesc mai puțin pe când cele mai încete trăiesc mai mult. Normal, raportate la clasa din care fac parte.

Te-ai întrebat vreodată cine ești?
Presupun că da.
Minte, trup și suflet?
Omul lui Platon sau Aristotel?
Omul descris cu acuratețe de Biblie?
Sau poate omul descris de paradigma evoluționistă, ipotezele lui Darwin sau mai nou, un experiment al extratereștrilor.
Orice ai crede, în ființa ta nu ești mulțumit de răspunsurile existente. Știi că ceva lipsește. Ceva nu se leagă. Așa că, sari dintr-o idee în alta încercând să descoperi adevărul.
Te macină în piept o durere asemănătoare stresului și nu știi să o definești. Poate ești mai cultivat, deții informații complexe și uiți de lipsurile tale, distras în a face pe alții să înțeleagă ce știi tu.
Oamenii sunt diferiți , în diferite stadii ale cunoașterii. Te enervezi pe cei care nu sunt de acord cu tine și furi fărâme de știință de la cei mai învățați. Totuși, ai legat lucrurile și le-ai potrivit forțat în orice stadiu ai fi.
Vreau să te învăț să gândești singur!
Acest blog e dedicat comunicării la nivel decent și armonizat, unde nu există atei sau credincioși, evoluționiști sau creaționiști.
Vom dezbate existența și vom uni totul în „Ordinea Mondială” , o singură doctrină care le cuprinde pe toate.
Apoi vom nega de dragul discuției constructive și a definirii binelui și râului. Vom pune totul în Patul lui Procust în haos sau în ordine.
Garantăm doar satisfacție intelectuală pentru toți. Până la urmă, ce te definește este alegerea sub formă de decizie.

Info: Pentru a putea fi înțeles cam despre ce bolborosesc în acest blog recomand să începeți să citiți de la cap la coadă. Articolele au o ordine, pentru a putea fi înțelese cât mai ușor; nu-s publicate aleatoriu.(Pe pagina de Facebook dacă ați observat blogul e intitulat “Carte”, deci luați-o cu începutul)
Info2: Te anunț dinainte că această „carte” este una lungăă, așa că te sfătuiesc să o faci bookmark și să revii la ea de câte ori ai timp liber.
Info3: Dacă ai ajuns la ultimul articol publicat, îți recomand să te abonezi în josul paginii ca să te pot anunța pe email când  public ceva nou.
Info4: Dacă vrei să îmi oferi feedback pe articole, te rog contactează-mă sau postează pe pagina de Facebook.
Îți mulțumesc că ești un cititor fidel!