Semnificaţia numărului 10

Dumnezeu e un țăran!
Oare l-am insultat pe Dumnezeu?
Pentru explicația afirmației mele voi recurge la reversul medaliei ca principiu fundamental al rațiunii. Dumnezeu privindu-se în oglindă.
În aceste numere am plecat de la simplu, din numărul 1. L-am împărțit în bine și rău la numărul 2, l-am băgat în spațiu și timp la numărul 3 și numărul 4, l-am materializat la numărul 5, l-am dus în apogeul genetic la numărul 6, la cel spiritual și intelectual la numărul 7, l-am întors pe dos la numărul 8 și am constatat că-i totul la numărul 9.
Acum voi traduce acest lucru simplu.
Iei o bucată de carne, o condimentezi, o pui în tigaie, o rumenești bine. Apoi mai pui niște orez la fiert, niște ciuperci la copt, câțiva gogoșari și roșii, puțin cașcaval, un sos de usturoi și lista poate continua.
Le așezi frumos în farfurie și începi să mănânci, dar nu oricum. Cu tact și atenție la fiecare savoare. Vei observa ce știi deja. Lipsește o pâine proaspătă.
Mesteci o bucățică de pâine ca bază de pornire. Eu, cel puțin, așa prefer. apoi tai tacticos o bucățică de carne, o combin cu orez, dar devine cam seacă această combinație și ai nevoie de prea multă salivă să mesteci. Dar stai așa! Ai niște ciuperci zemoase și niște gogoșari aromați lângă. Și un pic de sos de usturoi să le închegi pe toate într-o avalanșă de gusturi perfect asamblate ce-ți fericesc papilele gustative.
Întrebarea mea este, ar fi la fel de plăcut dacă cineva ți-ar face un singur produs care să cuprindă exact gustul obținut la urmă după combinarea alimentelor în gură?
Să presupunem că da. Face NASA un biscuite cu aroma tuturor acestor alimente. Dar și pe ăsta parcă l-ai combina cu niște mazăre și morcov și un pic de șuncă afumată. Și obții alt gust. Ar merge și un sos picant să-ți facă atent creierul, stingând totul la urmă cu o jumătate de gură de vin roșu demidulce, din viță hibridă de pe plaiuri moldovenești, neomologat în UE.
Îți bei cafeaua simandicos și înțelegi existența. Preferi saliva ta, nu să-ți scuipe chelnerul în mâncare. Nu vrei un puzzle gata asamblat. Nu are nici măcar un farmec pentru că ție-ți place să le combini tu, într-un proces simplu. În cazul nostru, să molfăi ca un gurmand nesătul.
Acum, nu cumva ai uitat ceva? Toate aceste ingrediente au suferit și ele un proces. Adică… un sos e făcut din alte câteva elemente, carnea condimentată la fel, până și o simplă roșie are gust în funcție de substanțele nutritive din sol, modul de creștere și sămânța folosită.
Deci, elementele primare sunt genetica, procesul fizic de creștere și substanțele chimice combinate.
Știi toate astea cultivând o roșie și uitându-te la ea cum crește sau studiind prin băncile sistemului de învățământ până ajungi inginer agronom și afli bulversat că ți-au trebuit 17 ani să îți pui o întrebare simplă.
Ce face ca apa să urce în plantă și să-i provoace creșterea? Ups! Nu sărim calul să discutăm despre câmpul electromagnetic al pământului pentru că nu e domeniul agronomiei.
Măi să fie… păi tocmai de aceea nu faci conexiuni mai departe.
De aceea susțin că școala tâmpește pentru că te învață să gândești separat, pe domenii diferite și nimeni nu vrea să recunoască faptul că totul se rezumă la creație, existență. De asta tot insist să aduc în discuție că țăranul român afirmă sec. “Viața este viață!”
Nu se complică nici în amănunt nici în ansamblu. Nu se uită la roșia aia din pământ să se întrebe din ce-i făcută pentru că știe pur și simplu.
Nu se întreabă nici cu ce ar merge combinată chiar dacă primul tău gând este sucul de roșii cu vodcă. Pentru că marketing!
Vedeți voi, acest exemplu se aplică și la numerele mele explicate prea pompos și în general la orice lucru sau proces din lumea asta. Calea de mijloc fiind a fi sau a nu fi. Adică 1 și 0. Celelalte numere evidențiind doar inflația a ceea ce ești.
O buclă a cunoașterii de sine prin exteriorul tău, identificandu-te pe tine însuți prin ceilalți. Dumnezeu privindu-se în oglindă. Te complici, complici și informația.
Acum înțelegeți și de ce oamenii de știință evoluționiști au dedus că la început exista doar hidrogen și heliu.
Bazați pe acest raționament, s-au dus așa de departe în a despica firul în patru încât unul a ajuns la găuri negre, care sunt implozii într-un univers și explozii în celălalt. Adică 1 și 0 din nou.
Alții au despicat fizic atomul și au ajuns la aceeași concluzie prin fuziune și fisiune nucleară, alții celula organismelor vii, alții ADN-ul și așa mai departe.
Țăranul doar a luat sămânța, a pus-o în pământ și a udat-o. Asta înseamnă a fi. Omul creator. Din țărână ai fost scos și în țărână te vei întoarce. De aia plouă. De aia apa, pe lângă compoziția chimică are și structură moleculară care transportă conștiința fiecăruia.
Dedu singur cum ai ajuns să faci parte din mama ta și cum apa a influențat embrionul tău dându-ți ceea ce numești personalitate și Eul tău personal!
Acum consideră fiecare ingredient o parte sugestivă din viața ta.
Pâinea poate fi metamorfozată ușor în viața de familie și anturajul apropiat. Carnea, să zicem că-i viața sexuală, condimentele de pe ea perversiunile care-ți diversifică plăcerile în pat, orezul poate fi balastul informațional haotic pe care crezi că-l știi și încerci să-l asamblezi, ciupercile pot fi sentimentele pe care le dezvolți în diferite stadii ale vieții tale, sosul de usturoi îl poți transforma ușor în sistemul financiar sau societate în general cu politică, economie și alte bazaconii.
Când te saturi, respectiv când ajungi la o cunoaștere suficientă cât să poți procesa că lucrurile pot fi asamblate într-o singură idee, ajungi înapoi de unde ai plecat înainte de a ști ceva. Acel ceva este Dumnezeu. Acel ceva ți-l voi explica acum. Tot simplu. Pentru asta vă voi da exemplu de ce înseamnă conexiuni și cum pârghiile din capul tău te fac să sari de la un subiect la altul.
Ți s-a întâmplat să începi o conversație despre căluții de mare și să ajungi la a discuta despre iluminare sau gustul final. Mie mi se întâmplă tot timpul pentru că asta e pasiunea mea.
Când ai doar un ciocan în mână, toate obiectele din jur ți se par cuie. Așa se întâmplă la orice persoană. Discuți cu un contabil despre căluți de mare și ajungi la argumentul suprem că totul e o balanță și la bilanț plătești factura.
La fel pățești cu un matematician care te-ar întreba din prima despre câți căluți de mare vorbim? Eu am ales iluminarea pentru că cea mai interesantă căutare e cea care le cuprinde pe toate și pare ascunsă de ochiul privitorului obișnuit.
Întrebarea este cum poți ști sigur că aceste conexiuni și pârghii logice din capul tău sunt corecte. Pentru că explicația cea mai simplă tinde să fie cea adevărată.
Adevărul este simplu și sună cam așa; stăteam într-o noapte pe un scaun în fața casei undeva prin Anglia. Ora 4 dimineața, se aprinde lumina casei de vis-a-vis. Văd o siluetă apropiindu-se de fereastra unde avea chiuveta de la bucătărie. O femeie începe să spele vasele. În jur totul era absurd de liniștit, fără vreun sunet care să tulbure ecoul vaselor din mâna femeii. Se auzea inclusiv clipocitul apei și-mi imaginam cum curge lin pe mâinile ei în timp ce cu mișcări perfecte și tandre…doar spăla!
Părea împăcată cu ideea și nu doar atât. Îi plăcea să o facă într-o pace absolută. Mie îmi plăcea să o privesc, chiar dacă nu vedeam decât o umbră de după perdea. Aș fi stat așa o veșnicie. Ca atunci când privești focul și șezi înmărmurit într-o senzație de relaxare perfectă. Atunci am înțeles cum arată dragostea pentru femeie în esența ei. Fără artificii, măști, machiaje, trenduri, provocări trupești sau intelectuale. Era doar ea acolo într-o noblețe naturală. Îmi trece un gând prin cap. Ce toante-s feministele! Habar n-au de ce iubim femeia, ca parte lipsă din noi înșine. Ne privim în ele adorând ce nu avem. Simplitatea și gingășia firii în timp ce ele se privesc prin noi bărbații, așteptând etern să le transmitem firul iubirii pe aceeași frecvență, fără să hiperbolizăm ce suntem.
Dar oare să exclud sexualitatea, mă întreb? Ia, să încerc, să văd ce iese. Gândul meu instantaneu s-a dus în copilărie la o femeie bătrână care avea grijă de mine când părinții mei erau tineri și umblau fleaura cu nevoia de a evada din când în când din responsabilitatea de părinte.
Ar părea asta o acuzație? Nici pomeneală! În acea bucătărie de iarnă cu noua bunică adoptivă am descoperit eternitatea. Un ceas mare pe perete cu un ticăit grav și brutal dar care era ca un leagăn al minții și zgomot de fundal indispensabil. Dacă s-ar fi oprit, te-ar fi deranjat și i-ai fi simțit lipsa. Un fel de muzică ambientală ce-ți lăsa un gol în tine dacă se oprea. Era timpul, dar timpul văzut din ochii unui copil de vreo 4-5 ani.
Afară prindea a se dezgheța zăpada din streșini și picături de apă se îmbinau perfect cu ticăitul ceasului și mocnitul focului într-o plită mare, alimentată constant cu strujeni și bețe de floarea soarelui. Între sobă și perete era spațiul meu de dormit, unde se combină armonios frisonul unei vremi mohorâte cu căldura unui culcuș perfect, cu miros de naftalină și jăratec.
-Spune-mi o poveste, bunica!
-Nu știu, măi băiete! Dar vrei să cânți la vioară?
-Ai vioară?
-Nu, dar îți fac una!
Caută prin strujeni două bețe mai groase, scoate un cuțit tocit și vechi din sertar și începe să meșteșugească vioara mea. Mă uitam gură cască în aceeași manieră cum admiram femeia spălând vasele. De aia mi-am și amintit ceva atât de îndepărtat.
Dexteritatea ei mă lăsa mască mai ceva ca atunci când făcea lâna fir pe o suveică.
Doar priveam, impresionat de transformările suportate de un băț. Când a terminat acea vioară, m-am jucat două minute cu ea și m-am plictisit.
Într-un moment de neatenție a bunicii am aruncat vioara pe foc și i-am zis că am pierdut-o.
-Să-mi faci alta! A zâmbit, prefăcându-se că mă ceartă dar s-a conformat.
Abia acum, o amintire m-a făcut să înțeleg că în creație e Dumnezeu… în creșterea firului ierbii, în plămădirea aluatului, în aratul câmpului, în tâmplăria rudimentară nemecanizata și-n satisfacția lucrului realizat.
A 7-a zi doar te-a privit. Te privești și tu pe tine prin femeie, prin materialul genetic de la primul om până astăzi. Pentru că zace Dumnezeu în tine și nu-l vezi în ruptul capului!
Și unde este această simplitate nemărginită. În țăranul român. Țăranul român e Dumnezeu. Nu mă crezi? Nici nu-i nevoie! O simți când îți ștergi aroganța și mândria din mintea otrăvită!
Am ales această abordare doar pentru că în ultima perioadă am observat o resuscitare a vechiului conflict bărbat-femeie! Dacă mai ai tupeul ordinar să fii feministă după ce ai citit asta sau vreun misogin precipitat, șterge orice urmă de blogul păcătosului pentru că nu vei înțelege niciodată nimic!
Pâinea și Vinul rămâne Alfa și Omega chiar dacă acum îmi beau cafeaua cu Dumnezeu. Acum analizează! Dacă vorbești de căluți de mare, imediat îi poți asocia cu oceanele pentru că acolo trăiesc. Oceanele le poți asocia cu viața și orice animal marin.
Mai departe îți poate veni în minte un documentar BBC sau uscatul în raport cu apa, sau că nu poți explica unui pește ce este uscatul. Vorbind de BBC și oceane îți vine în cap supa primordială ca ansamblu de unde a pornit prima celulă și viața. De aici imediat intri în chimie să analizezi acea supă și din ce e făcută.
Acest mecanism de deducții este labirintul tău, sistem de autostrăzi și șosele pe care circulă informația deținută de tine. Automat este limitat și poate fi eronat, cu drumuri blocate sau închise de unde nu mai poți dezvolta mai departe o pârghie logică. Însă trăirile nu dau greș.
O anumită atmosferă, te duce direct la cine ești, un gust cunoscut te întoarce la momentul când îți gătea mama, o melodie te duce la prima iubire sau la un eveniment pe care l-ai asociat cu acea piesă. Atunci ai două variante. Cauți ieșirea din labirint ținând minte fiecare pârghie și informație sau pur și simplu te înalți deasupra lui și-l vezi cu inima.
Iubirea e acea pârghie dreaptă care nu poate fi greșită. Îl descoperi pe Dumnezeu prin trăire, nu prin logică și procesare. E mai firească și nemincinoasa pentru că o stare, un sentiment nu poate fi contestat. Îl simți exact așa cum este, la fel cum nu ai cum să-mi contrazici pârghia mea sentimentală de întoarcere în trecut.
Nu e poetic, nu e dramatic, nu e patetic ci pur și simplu omul dezgolit de orice anexe personalizate. Dumnezeu care lucrează, având ca martor al creației sale înțelepciunea. Simplitatea în iubire e aceeași INOCENȚĂ și prin moarte devii iubirea în sine. Dacă iei și păcatul după tine… știi cum arată acest sistem piramidal invers.
Din același motiv ai un curcubeu mai mare, reflectat din primul, dar nu la fel de intens. Altă etapă cu un gust unificat, în căutarea satisfacției.
Întoarce-te la origine, nu te ramifica și mai mult!

Semnificaţia numărului 9

Par niște povești exagerate numerele astea!  Sau așa… un terci de nimicuri preluat; cum au tendința unii să creadă.
În conformitate cu organizațiile ezoterice, numărul 9 este supranumit Vrăjitorul. Normal, te întrebi de ce?
Dacă ai înțeles cât de cât celelalte numere este evidentă corelarea lor într-un drum ascendent al existenței. Sau descendent.
În cele două drumuri paralele dar opuse ca sens de deplasare sau tendință, numărul 9 este punctul culminant.
Momentul când înțelegi matricea în care ne aflăm și o poți modifica după bunul tău plac, lucru pe care l-am explicat la numărul 8. O acțiune care își are efectul de bumerang în timp și spațiu se întoarce la originea ei și influențează entitatea creatoare în conformitate cu natura faptei.
Mai simplu spus, cum îți așterni, așa dormi! Doar că noi uităm constant că acestea nu sunt doar vorbe și că planul divin chiar funcționează pe acest principiu simplu. Mai devreme sau mai târziu orice rău ți se întoarce.
Dacă n-ați înțeles cum sugrumă Hristos cifra 8, acest efect de bumerang, o spun acum. Păi, poți întrerupe o faptă rea să se răsfrângă asupra ta prin Taina Spovedaniei și Împărtășaniei la fel cum o faptă bună poate fi contorizată ca o comoară pentru viața veșnică în loc să aștepți ca mârlanul să ți se întoarcă binele.
Știți voi, de fiecare dată când speli mașina plouă, dar nu încerca să speli mașina ca să plouă că nu merge! Vrăjitorul este cel care înțelege conștiința comună a omenirii și o poate manipula. Magia devine una și aceeași cu știința nedescoperită încă.
Cele două drumuri paralele de care vă tot vorbesc, acei vectori opuși ca sens de deplasare în cerc sunt de fapt cunoașterea și credința. Drumul către Mecca pe ocolite sau direct prin arșița soarelui.
Ai ales să cunoști în detrimentul credinței sau crezi fără să cercetezi. Când cercetezi înseamnă că vrei să cunoști. Cunoscând lucrurile și atingând Adevărul, își pierde sensul credința. E ca și cum l-ai cunoaște pe Dumnezeu personal și i-ai spune ceva de genul “Eh, acum cred Doamne!” Ca lui Toma necredinciosul ți se va spune: “Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” Ce sens mai are credința când e evidentă prin cunoaștere? Ambele variante sunt perfect valabile.
Să cauți Adevărul, care este Dumnezeu, prin cunoaștere a fost autentificat de Biblie prin Solomon, cel care a cerut expres de la divinitate înțelepciunea.
Templul lui Solomon este proiecția materială a templului spiritual al omului. Vrei să intri în templu, treci prin acei pilari de la intrare. Ioakim și Boaz, adică exact acest 69, ying și yang, anularea sau unificarea într-un întreg a binelui și răului care dă naștere raționamentului.
Din punct de vedere al credinței, cifra 9 este sfințenia.
Pe același principiu, omul credincios, prin rugăciune adevărată, obține ce vrea el.
Ți-o spune senin și simplu Hristos. Ai credință cât un grăunte de muștar, poți muta munții din loc. Problema de percepție a omului e deviată de la standardul simplu. Dumnezeu nu are metafore în Biblie. Dacă o crezi cu adevărat, chiar poți muta munții pentru că ne-am obișnuit să vedem credința ca îndoială nu ca lucru cert și sigur. Aici e deziluzia oamenilor și faptul că ți se ascunde că ești Dumnezeu. Tot aici este războiul cu sfinții din Apocalipsa lui Ioan, pe care aceștia îl pierd, dar iarăși nu ne complicăm într-un articol despre alt subiect.
Concluzionăm că matricea poate fi manipulată prin două metode opuse, prin rugăciune, linie directă spre divinitate sau prin cunoaștere cu ajutorul zidarilor, masonaşii mei.
Până acum, am discutat la nivel mental și spiritual, deci lucruri imateriale. Pentru că vă amintesc. Aceste drumuri în opoziție au loc și material, nu doar imaterial. De aia e opoziție totală în orice, două piramide care se intersectează din sensuri opuse.
În material, automat cifra 9 este cifra 6. Omul de la cifra 6 în stare de bestie, cunoscând total binele și răul, prin practicarea lor până-și pierd valoarea în rutină.
Exact ce vă spuneam că este nevoie pentru a putea trece de pilarii din Templul lui Solomon. Adică toleranța maximă anulează mustrarea de conștiință când faci rău și satisfacția când faci bine. Devin doar obișnuințe primare, instinctive și naturale. Când ai fost învățat că toleranța înseamnă să accepți ce vine din exterior, ai uitat că ea lucrează în interiorul minții tale.
Paradele gay nu sunt menite să te oblige să-i accepți și să-i tolerezi chiar dacă nu-ți plac și nu ți se par normali ci sunt sistematic puse în fața ta ca să te obișnuiești cu ele până când nu te mai oripilezi.
Sinapsele tale și principiile morale sunt în joc pentru că delimitarea binelui de rău nu este făcută de legi morale. Legile morale se modifică prin toleranță.
Și v-am explicat cum funcționează degradarea legilor morale, ale firescului, făcând o paralelă a felului cum era considerat tabu și rușinos să vorbești de sex oral în anii ’90 și cât de trendy și nepăsător vorbești acum de la prima întâlnire cu o fată despre cum ai vrea așa ceva, fără să ți se pară ceva imoral. Pragul moralității a fost mutat cu câteva trepte mai jos.
Deci, delimitarea binelui de rău este trasată tot de Biblie! Astfel înțelegi de ce o mare putere ascunsă încearcă să distrugă această linie de mijloc pentru a unifica binele cu răul într-un întreg al cunoașterii totale.
Cunoașterea totală fără ideea de bine și rău duce la inocență. Știi totul, practici totul, dar nu te simți vinovat pentru nimic. Cu ce măsură judeci, cu aia vei fi judecat!
Deci poți să întreții relații sexuale cu un câine mort și să ți se pară normal și firesc pentru că nu te judecă Cel de Sus dacă nu îl consideri lucru rău care-ți mustră conștiința. Cel de Sus… e în Împărăția Cerurilor și cerurile în tine!!!!! Sper din inimă că ai înțeles! Problema este că după acest principiu religia devine negativă, o boală, tocmai pentru că a creat în conștiința colectivă delimitarea binelui de rău prin această linie de mijloc ce împarte existența în bine și rău. Dar, stai așa! Tocmai această linie de mijloc este tot inocența necesară mântuirii. De ce? Păi nu cumva religia îți spune să nu judeci pe ceilalți? Nu cumva tot religia te îndeamnă să-l cauți pe Dumnezeu?
Nu cumva religia te îndeamnă să îți vezi de treaba ta, să ierți, să iubești aproapele pentru că e tot un Eu și celălalt de lângă tine? Dar te vrea în jumătatea pozitivă a lucrurilor și căutarea ta să fie cu umilință nu prin aroganța cunoașterii. Mai departe problema devine de natură psihologică, de tendință a toleranței. Știți cu toții o vorbă, că e doar un pas de la ură la iubire. Să zicem că ai un adversar redutabil cu care te dușmănești toată viața, o față pe care nu o suporți dar ești nevoit să îi vezi moaca în fiecare zi. Ceva a declanșat această repulsie. Poate un gest interpretat greșit care te-a pus pe direcția urii. Restul vine de la sine și se accelerează. Doar că, la un moment dat, poate fi anulată repulsia prin alt gest pozitiv care contrazice primul impact și toată încărcătura negativă și îndârjirea dintre voi se transforma în respect reciproc și dragoste. Acest proces psihologic are loc și invers. Prea multă iubire poate devia în obsesie și un singur gest greșit poate transformă dragostea în ură totală. Dacă ai citit primele articole, e evident că e același principiu al căldurii care într-un punct unește rece cu fierbinte, în 0 absolut, unde discutăm de carbon. În 0 grade Celsius, definit ca temperatură de îngheț a apei sau de topire a gheții avem principiul vectorial de identificare a sensurilor contrare de deplasare. Ca două trenuri care vin din direcții diferite și momentul când se întâlnesc este punctul 0. Subtil, vezi cum temperatura are tendința să crească sau să scadă doar prin definirea punctului de îngheț sau de topire dar fiind același lucru. Depinde în ce sens evoluezi. Știți foarte bine că din plăcere carnală ajungi la sadomasochism pentru că nu te mai satisface sexul convențional. Să-ți placă să fii bătut sau bătută în timpul actului sexual, să fii o victimă sau un călău. De aici deviază o gălăgie de sindromuri ale iubirii. Să iubești pe cineva așa de tare încât să-l omori e întrebarea cea mai bolnavă pe care mi-o pot pune. Pentru că evreii n-ar trebui să-și mai facă griji că l-au răstignit pe Dumnezeu. Să nu recunoști că ai făcut-o, negând dumnezeirea lui… e cel puțin ciudat pentru că așa nu recunoști Noul Testament și te oprești la Curcubeu, total întâmplător simbolul toleranței totale și legământul lui Dumnezeu cu omul că nu îl mai pierde prin apă. Atunci vezi sensul iubirii totale a lui Hristos, care s-a sacrificat pentru omenire de bună voie. Păi de ce evreii sunt poporul ales? Oare nu din cauză că cineva trebuia să o facă?
Și așa ajungi la cei care-l văd pe Iuda ca pe aliatul lui Hristos, complotând împreună vinderea lui pentru a-și îndeplini scopul. Mă bușește râsul, nu vreau să continui pe această linie pentru că e tulburător. Cel ce-și pierde sufletul îl va câștiga și invers. Prin suicid Iuda și-a pierdut sufletul sau nu? Cum foarte interesant spunea o prințesă din viața mea, doar prin iad ajungi în rai. Doar prin suferință ajungi la exaltare și fericire. Nu deviez de la subiect ci doar încerc să explic cu acuratețe cum funcționează 69 și noi suntem în plin proces de transformare a binelui în rău și a răului în bine. O vedeți zilnic. Trecerea prin pilarii lui Solomon e același lucru cu linia dreaptă a credinței.
Adică, hai să-ți explic mai pe șleau. Faci sex cu nevasta, începe să nu te mai atragă așa mult pentru că ai făcut-o prea des și acum din ce în ce mai rar. Vrei așa… niște picanterii în pat și începi să fii tot mai pervers, te saturi și de sex oral, apoi treci la anal, apoi vrei încă o femeie în pat și tot așa până ajungi ultimul depravat. Cum eviți toleranța la sex? Prin post. Ia abține-te o lună și o vei face cu ea ca prima oară!
Postul este metoda perfectă prin care treci prin pilari. Hopa, mă îndrept spre rău, mă degradez. Ia, să mă resetez puțin, să iau jocul de la capăt și să-l duc doar până unde am voie fără să îmi pierd umanitatea. Deci alegi să stai doar de partea binelui până la limita lui de jos. Însă, prin cunoaștere nu ești nici cu o entitate nici cu cealaltă. E ca și cum ai zice… “Bă, nu mă interesează binele și răul nici călătoria într-o direcție sau alta. Eu stau în punctul ZERO.” Dar și faptul că decizi să nu iei nicio decizie, tot decizie se numește! Al 3-lea 6 sau ceasul Satanei. Căci și acesta crează automat un 9. Decizi pentru că știi în ce situație te afli sau pur și simplu ești inconștient. Inconștiența devine aceeași inocență. Dar lipsa raționamentului e animalic și parcurgi întreaga spirală a animalelor până te degradezi genetic la celula primară care știe ce-i aia eternitate în opoziție cu un țăran simplu care zice sec. “Viața este viață!” Pierzi informația genetică, pierzi și păcatul.
Cum credeți că păcatul se răsfrânge asupra copiilor până la al 9 lea neam? Dacă taică-tu e un bețiv, ești și tu sensibil la același viciu și copilul tău la fel. Banca de gene vine cu predispoziții din sângele celor dinaintea ta. Fă singur calculul! Scapi de informația negativă, pierzi și cod genetic. Involuția până la nivelul în care ce știi e doar esențialul. A fi sau a nu fi!
Eu personal, am renunțat să mai consider pe cineva prost. A face prost pe cineva e ca și cum chiar aș pune preț pe ce v-am scris acum în condițiile în care totul e balast! Doar ți-am împovărat inima cu alte verzi și uscate pe care le-ai perceput sau nu. Sincer…. Nu contează! Un papagal vorbitor și colorat e ca o pasăre cântătoare. Nu are rost să o omori dacă te încântă! Nici pe cântăreții de la strană nici pe cei din Hollywood. Extremitățile iubirii sunt viața și moartea. Prin iubire cruntă poți face o crimă pasională dar și să te sacrifici din aceeași pasiune. Însă, un amănunt te lasă mască… Cine-și iubește cel mai mult creația? Mama cu copilul în brațe ar trebui să-ți spună mai mult decât o simplă icoană în biserică! Pentru că iubirea fără sexualitate este intelect și inimă. Combinarea culorilor albastru și galben este grădina Edenului. Raiul material. Ce să vezi! Biblia spune că Raiul era pe pământ. Oare a dispărut sau e doar ascuns de ochii noștri?

Semnificaţia numărului 8

Să spunem că mergi pe stradă și din greșeală te izbești de un om.
În loc să-ți ceri scuze și să fii amabil, te comporți agresiv și-i tragi o înjurătură pentru că nu e atent. Acest individ va avea o predispoziție negativă cauzată de eveniment.
Să presupunem că pleacă spre casă, unde soția, ca de obicei, nemulțumită și agresivă îi face nervii terci. Problema este că de această dată el nu se mai poate controla și o bate.
Soția, la rândul ei, pleacă mai supărată la servici. Poate să lucreze orice; nu contează. Să presupunem că lucrează cu publicul și enervează la rândul ei un client.
Acesta din urmă ignoră un cerșetor, pe care în alte condiții l-ar fi ajutat. Cerșetorul își schimbă și el comportamentul și poate fură ceva de foame sau agasează o fată pe trotuar. Acea fată, oripilată de acest comportament, decide să nu mai iasă din casă în acea zi. Dacă ieșea, fata s-ar fi întâlnit într-un club cu un fotbalist de la Dinamo și și-ar fi tras-o toată noaptea.
A doua zi, fotbalistul de la Dinamo marchează două goluri pentru că a plecat din club mai devreme și performanțele lui au fost mai bune.
Însă, tu aveai un bilet la pariuri și singurul meci pe care nu l-ai ghicit e cel în care ai pariat că Dinamo pierde. Dar asta ar limita raționamentul de la tine până la celelalte evenimente viitoare.
Trebuie să-ți pui întrebarea ce te-a determinat pe tine să fii agresiv și ce alte încrengături s-au format de la o singură decizie eronată.
Aceasta este cifra 8 ca proiecție a cifrei 2. Cauză și efect. Precum în Cer așa și pe Pământ. Cerul fiind în noi, în inima noastră, în conștiința noastră colectivă, manifestat ca Dumnezeu, Pământul fiind răsfrângerea în material a deciziilor noastre. Locul unde se desfășoară păcatul.
8 este acest cerc vicios sugrumat la mijloc de Hristos ca Viață și Moarte. De aceea 8 reprezintă informația în material. ADN-ul. Desprinderea bărbatului de femeie. Această desprindere are loc din punctul 0 și 1 ca o buclă; formarea cercului din primul moment în care Y (intelectul) intră în X (materia). Y este plimbat prin materie de la primul om până astăzi, nemodificându-și structura, în timp ce X dă originalitatea fiecărui om prin naștere și accesare diferită a bazei genetice în funcție de exterior.
Astfel, 8 devine intersecția celor două lumi; materială și spirituală sau natură și cuget.
Firul subțire creat de Y prin material poate fi tradus că această conștiință colectivă a omului în corpuri diferite în timp ce X susține viața în material, ca o platformă în care ne desfășurăm ca inteligență după ce am primit cunoașterea.
Primul Om, devenit Dumnezeu prin cunoaștere ținut în brațe de Mamă. Ce este 8? Modificarea direcției vectoriale în sens contrar la trecerea între cele două lumi. Transformarea binelui în rău și răului în bine cu tot ce implică acest aspect la nivel conștient și inconștient, material și spiritual, efect de bumerang suportat în punctul de inițiere a primului gând, energie, lumină, foton, atom, celulă, organism, om. Iluminatii v-ar explica acest lucru cu ajutorul unui iepure care în fața unei lumini orbitoare se învârte în cerc sau rămâne stană de piatră. Acel iepuraș de Paște și vizuina lui prin care Alice călătorește în Țara Minunilor.
Biblic, același fenomen se traduce astfel: din coasta primului om a fost creată femeia, iar aceasta este suportul nemuririi în plan material prin procreere, susținând intelectul Y.  Dar femeia face parte tot din bărbat, fiind doar o coastă a lui. Nu mă pot abține să nu remarc cum înțelegeți eronat miturile media.. Acum e mai clar ce a făcut Marlyn Manson de fapt. A ironizat Biblia; nu și-a scos coastele pentru a-și face sex oral singur. A lăsat coasta prin lume (adică femeia) și e ca și cum s-ar autosatisface sexual pentru că femeia este parte dintr-un singur om inițial. 
De ce ar sugruma Hristos un cerc? Foarte simplu. Ai căzut din nemurire ca Luceafărul lui Eminescu pentru iubire.
Nemuritor și rece în eternitate e ca și cum ai renunța la căldură în Zero Absolut când atomul își încetează activitatea, automat și lumina se comportă ca undă, nu ca foton în mișcare.
În material, Pământul care se învârte e doar varianta mitologică egipteană de a venera Soarele.

Te-ai întrebat vreodată cine ești?
Presupun că da.
Minte, trup și suflet?
Omul lui Platon sau Aristotel?
Omul descris cu acuratețe de Biblie?
Sau poate omul descris de paradigma evoluționistă, ipotezele lui Darwin sau mai nou, un experiment al extratereștrilor.
Orice ai crede, în ființa ta nu ești mulțumit de răspunsurile existente. Știi că ceva lipsește. Ceva nu se leagă. Așa că, sari dintr-o idee în alta încercând să descoperi adevărul.
Te macină în piept o durere asemănătoare stresului și nu știi să o definești. Poate ești mai cultivat, deții informații complexe și uiți de lipsurile tale, distras în a face pe alții să înțeleagă ce știi tu.
Oamenii sunt diferiți , în diferite stadii ale cunoașterii. Te enervezi pe cei care nu sunt de acord cu tine și furi fărâme de știință de la cei mai învățați. Totuși, ai legat lucrurile și le-ai potrivit forțat în orice stadiu ai fi.
Vreau să te învăț să gândești singur!
Acest blog e dedicat comunicării la nivel decent și armonizat, unde nu există atei sau credincioși, evoluționiști sau creaționiști.
Vom dezbate existența și vom uni totul în „Ordinea Mondială” , o singură doctrină care le cuprinde pe toate.
Apoi vom nega de dragul discuției constructive și a definirii binelui și râului. Vom pune totul în Patul lui Procust în haos sau în ordine.
Garantăm doar satisfacție intelectuală pentru toți. Până la urmă, ce te definește este alegerea sub formă de decizie.

Info: Pentru a putea fi înțeles cam despre ce bolborosesc în acest blog recomand să începeți să citiți de la cap la coadă. Articolele au o ordine, pentru a putea fi înțelese cât mai ușor; nu-s publicate aleatoriu.(Pe pagina de Facebook dacă ați observat blogul e intitulat “Carte”, deci luați-o cu începutul)
Info2: Te anunț dinainte că această „carte” este una lungăă, așa că te sfătuiesc să o faci bookmark și să revii la ea de câte ori ai timp liber.
Info3: Dacă ai ajuns la ultimul articol publicat, îți recomand să te abonezi în josul paginii ca să te pot anunța pe email când  public ceva nou.
Info4: Dacă vrei să îmi oferi feedback pe articole, te rog contactează-mă sau postează pe pagina de Facebook.
Îți mulțumesc că ești un cititor fidel!