Semnificaţia numărului 5

Simt că am fost destul de ambiguu până acum.
Sper doar că pe parcursul numerelor până la sfârșit vom ieși toți din carapace. Lucru care mă duce cu gândul că nici măcar Hristos, care este Fiul lui Dumnezeu, nu știe când e Sfârșitul. Numai Tatăl din Ceruri știe când e Sfârșitul. Doar țineți minte acest lucru!
Un prieten în opoziție totală cu mine, zice foarte bine că totul este Matematică.
De aceea am exclus-o. Sunt de acord cu el până la dimensiunea spirituală.
Matematic, principiul cercului de care vă vorbesc ar fi echivalat de raportul dintre circumferință și diametru, respectiv renumitul Pi. O constantă care are un număr nesfârșit de zecimale care nu se repetă. Însă aici nu discutăm doar de spațiu; deci, automat mai avem nevoie de o constantă care să acopere toată zăpăceala asta.
Constanta matematică E, un număr irațional transcedental cu proprietatea că valoarea derivatei f(x) = e la puterea x în punctul x=0 este exact 1. Evrika! De aici, do your math!
Pe mine mă depășește și mă plictisește abordarea matematică pentru că e mult mai solicitantă și am lacune infinite în domeniu și nu abundă internetul de matematicieni pentru care să mă strofoc.
Aici, la cifra 5 s-au împotmolit și oamenii de știință.
Einstein spune că E=mc2. Analiza lui fiind interpretată doar într-o singură direcție vectorială. Einstein nu greșește dar a fost interpretat doar în universul acesta.
Adică Energia este egală cu Masa ori Viteza Luminii la pătrat.
Dacă accelerezi un corp până la viteza luminii, masa corpului devine infinită. Păi de ce uităm că devine și nulă?
E ca și cum acceleratorul de particule de la Geneva chiar ar deține un kilogram de Sfântul Duh. Particula lui Dumnezeu va fi tot timpul doar un țel ce nu aparține de dimensiunea asta.
Câteva sute dintre cei mai mari specialiști ai Pământului încep să aibă amintiri din alte vieți și deja-vue-uri pe lângă acceleratorul de particule în timp ce niște ignoranți care se dau adepți ai științei consideră a fi ateu o virtute.
Eu spun că e doar jumătate de Adevăr pentru că n-ai parcurs sensul invers al acestui cerc. După această introducere sub formă de ciorbă, ne întoarcem la structura curentă.
5 este acea referință de care v-am vorbit la 2 dar într-un ciclu de evenimente care se suprapun. Coagularea prafului cosmic în ceea ce numim materie. Fotonii nu au masă dar pot fi influențați de masă, automat la punctul 5, băieții care au analizat creația au avut nevoie de gravitație. O chestie pe care nu o poți defini dar știi ce face.
Tesla spunea despre Gravitație că e o invenție prostească pentru a explica alte lucruri prostești. Pentru că el știa că Gravitația este radiație electromagnetică oscilantă de unde a și derivat afinitatea lui pentru curentul alternativ. Gravitația nu există decât ca unul din vectori pe cercul numerelor.
Analizând Lumina, deci fotonul, într-o direcție se obține masa datorită energiei cinetice și gravitației care de fapt e doar un fenomen științific demonstrabil prin densitate.
Putem vorbi de o densitate a Luminii dacă o privim dintr-o perspectivă.
Comportamentul Luminii în imaterial (spațiu liber) este de undă, pe când în materie devine particulă. Așa zisul praf cosmic.
Deci punctul 5 definește căderea în material, procesul de duplicitate de la cifra 2 al cifrei 1. aflate în cifra 3, care este influențată de 4. Ai înțeles? Cam așa mă distrez de unul singur.
Viteza Luminii ca vector ce transcede universurile paralele. Un corp la viteza luminii devine energie la fel cum energia devine particulă. Fără dar şi poate 5 devine opusul momentului inițial 1 și 0. Adică Iadul spiritual, al incapacității de a alege și Raiul material. Cele 5 simțuri prin care discerni materialul. Prin simțul tactil simți densitatea Luminii, prin auz percepi sunetul și Cuvântul, comunicarea, prin văz percepi Lumina în forma ei materială, deci, plăcerea provocată de Proporția de Aur, prin gust definești plăcerea carnală, gustul păcatului care te ține în material, iar prin miros identifici de care parte ești, hormonal, ca mijloc de autoapărare, orientare și tot ce implică celelalte.
Aceste 5 simțuri sunt unul singur și vei realiza într-un final că mirosul e primul iad spiritual manifestat în putreziciune la fel cum Sâmbăta se întâlnește cu Duminica în Întuneric sau Lumină.
Prostul crede că ești nebun când nu te înțelege, spune Einstein la fel cum spune David ~Zis-ă nebunul în inima sa, Nu este Dumnezeu.~
Ia-ți un pix și o foaie, notează-ți sistematic ce am scris până acum, vizualizează-ți toate trăirile și vei dobândi frecvența de a mă urmări mai departe! Doar dacă te doare prăpastia unde te afli… Pe mine m-a durut să nu știu, iar acum mă doare că nu am cuvinte să explic. Poate sunt ultimul care a priceput și voi mă așteptați. Dar cel din urmă va fi cel dintâi!
Are sens doar dacă n-ai ieșit încă de pe Cerc. 5 fiind Materialul prin cele 5 simțuri cauzate de Lumină, automat reprezintă spațiul material cele 5 elemente primordiale: metal,pământ, apă, aerfoc.
Observați că le-am așezat în funcție de densitate, care explică gravitația ca vector. Pentru că sunteți învățați doar cu un vector. Deci, gravitația nu e altceva decât densitate pe vectorul material.
Poți înțelege presiunea din exterior spre interior. Nu ca atmosferă, ci ca BAR.
Un corp este mai greu cu cât este mai dens. Nu ne interesează de ce, cum nu ne-a interesat că nimicul s-a concentrat sub propria greutate. E vorba de concentrația Luminii în esență. Dacă pui în lut granule de fier, granulele se vor duce la fund. Dacă pui lut în pământ, lutul stă la fund. Diferă doar densitatea. Materia mai densă trage în jos.
Asta numești tu Gravitație? De ce nu analizezi lucrurile cu celălalt vector?
Lutul urcă la suprafață în granule de metal, uleiul urcă în apă, un gaz mai ușor decât aerul se duce în sus. Stai să înțeleg! Unde-i Gravitația? În sus sau în jos?
Cu cât lumina e mai materială cu atât te duci mai în jos, cu cât e mai spirituală, te duci mai în sus.
La început Dumnezeu a făcut Cerul și Pământul. Aici vei înțelege definiția cerului și definiția Pământului. O dreaptă verticală pe care se plimbă densitatea.
Dacă voi avea parte de deștepți care îmi vor explica că două corpuri de densități diferite cad în același timp fără atmosferă precum știu ei de la Galileo Galilei și Newton, rezumându-se doar la forța de frecare cu aerul, vă rog să introduceți și căldura ca element fundamental al densității, iar corpurile într-un vid la ZERO ABSOLUT . Vidul, ca definiție a imponderabilității fără atmosferă; nu vidul dintre cele două ciolofane ale șuncii presate. Cele 5 elemente ale materiei sunt interdependente, la fel ca cele 5 simțuri. Ajungem la același lucru firesc: Precum în Cer așa și pe Pământ!

Semnificaţia numărului 2

Numerologic reprezintă dualitatea. Aparent banal. Singurul lucru care mă deranjează la Numerologie este că desprinde omul de judecata fundamentală.
Imediat pleci cu gândul la dublu, personalitate dublă și uiți de Bază pentru că folosește numerele prea des în scopul comercial. Pur și simplu, te îndepărtează de Adevăr, extrapolând spre bazaconii superficiale.
Numărul 2, din punct de vedere științific, ar însemna 1 lângă 1, acțiune și reacțiune, cauză și efect, paralelism, univers paralel, dublarea Întregului, identificarea unui element prin el însuși, ordine și haos, interdependență. 2 este tot 1 dar văzut din prisma înțelegerii și cunoașterii.
Un mic exemplu ca să fiu sigur că ați înțeles: Afară este frig! În raport cu ce? În raport cu temperatura corpului și a percepției omului despre frig. Asta nu înseamnă că e frig. 1 grad Celsius demonstrează altceva. Că e cald. E cu un grad mai mult decât 0. Cu toate astea tu știi că e frig.
Deci pentru a identifica un fenomen ai nevoie de un sistem de referință la ceva. De aceea știința se rezumă la lucruri observabile și analizabile. Orice altceva, devine teorie sau religie.
E tot o credință faptul că acum 12 miliarde de ani în urmă s-a întâmplat Big Bang-ul. Căci n-ai fost acolo să observi, doar ai studiat niște efecte care duc la erori fundamentale atunci când nu pui în ecuație toate elementele care ți-ar putea influența concluzia. Știți bancul cu broasca și omul de știință. Dacă-i tai toate picioarele broaștei și strigi la ea să sară, nu mai sare că nu mai are cu ce, în niciun caz nu-și pierde auzul.
Din punct de vedere al Bibliei, lucrurile sunt identice. Omul mănâncă din Pomul Cunoașterii Binelui și Râului. În momentul când ai dobândit cunoașterea, nu o puteai accesa altfel. Pentru că opusul cunoașterii este INOCENȚA, pe care ai pierdut-o prin dobândirea cunoașterii.
Spune foarte sublim Biblia că Adam și Eva după ce au mâncat din fructul oprit s-au rușinat.
Striga Dumnezeu după Adam: „Unde ești Adame?” „M-am temut, căci gol sunt și m-am ascuns.” Și Dumnezeu îl întreabă: „Cine ți-a spus că ești gol?” Deci, omul când a dobândit cunoașterea și-a pierdut inocența.
Puteți observa acest amănunt la un copil care dezbrăcat n-are nicio jenă. Abia când descoperă sexualitatea se rușinează.
În momentul când ai dobândit cunoașterea ai împărțit întregul în două părți. L-ai scindat pe Dumnezeu.
Ți-ai pus o întrebare firească. Dacă Dumnezeu e bun și e totul, atunci cine este rău? Și s-a produs inevitabilul.
Omul e creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Parte bărbătească și parte femeiască.
Fiul, născut înainte de toți vecii, nedespărțit în bărbat și femeie, adică cel asemenea lui Dumnezeu, n-a păcătuit. Doar despărțiți au căzut în timp și spațiu. Dar acest lucru îl explicăm la cifra 3.
Pentru că te întrebi cine este Satana. Creația lui Dumnezeu care a vrut să fie egalul Lui.
La cifra 2, 1 lângă 1 a avut loc apariția Diavolului. Veți spune că Lumea Nevăzută a fost făcută înaintea Omului. Detaliile acestea la cifra 3.
Concluzionăm până aici, firesc și legitim, că analizăm același Adevăr din ipostaze diferite și orice paradigmă ai avea, cu puțină înțelegere, în esență se suprapune perfect.

Definirea Adevărului

Pentru început, cum poți fi sigur că ceea ce știi este adevărat?
La baza ta zac niște principii logice.
Când cineva afirmă că „apa este udă”, consideri acesta un adevăr universal valabil.
De ce? Pentru că știi ce înseamnă ud și ai experimentat acest adevăr la fiecare duș sau baie pe care ai făcut-o.
Când afirmi că „apa este fierbinte” intervine o problemă. Poate e fierbinte doar pentru tine în timp ce alt individ cu o toleranță mai ridicată la căldură o consideră doar caldă.
Ai să zici, păi bine, dar temperatura corpului este aceeași la fiecare om. Nu contează. Spune-i asta unui african care stă cu fular la gât în cinema la 30 de grade în timp ce tu îți dai jos și pielea de pe tine de încins ce ești.
Automat facem distincția între adevăruri analitice și adevăruri sintetice și constatăm că empirismul, bazat doar pe senzorial poate da greș în anumite ipostaze.
La fel cum vezi un corp solid, știi că este solid pentru că poți folosi simțul tactil să demonstrezi, și cu toate acestea fizica îți demonstrează că materia este spațiu gol.
Aceste ipoteze nu se contrazic ci sunt doar percepute din unghiuri diferite. Material și imaterial, fizic și metafizic. Orice raționament te duce la analiza unei dimensiuni spirituale, neperceputa direct de simțurile omului.
Între noi fie vorba. Nu cumva simțurile ne limitează la această lume?
Un ateu va strâmba din nas la această ipoteză? Nu are de ce. Nici măcar un ateu nu contrazice existența energiei sau faptul că el însuși e un vehicul de energie. Are doar de ales. Energia e materială sau imaterială. Dacă e materială, știe că nu poate fi distrusă sau creată (legile termodinamicii). Dacă e imaterială vor zâmbi credincioșii. Oricum ar fi, nu există motiv de controverse.
Am dat exemplul energiei dintr-un singur motiv. Al Adevărului universal valabil.
Energia este puntea dintre material și imaterial, o plasmă ce transcede aceste două dimensiuni.
Numește-o aură sau suflet, câmp electromagnetic sau electricitate, ea există dincolo de convingerile tale limitate la perspectivă și unghiul de percepție. Dar să punem punctul pe i!
Lumina este proiecția vizuală a energiei. Asta mă duce cu gândul la ce spunea Nicolae Tesla: „Totul este lumina”. Deci, un ateu vede un fascicul de lumină în care trăiește, un credincios îl vede pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este Lumina, sau dacă ești fumat destul, totul e doar o iluzie și trăim în matrix. Deci matrixul e Dumnezeu.
De ce atâta discordie între oameni?
Să fiu și mai echilibrat. Dumnezeu e Matricea și nu te oprește nimeni să te crezi într-un calculator în timp ce materia e formată din pixeli. Când definești pixeulul ajungi tot la atom dar sub altă formă, mai cu iz de informatician.
Ce vreau să înțelegeți: aceste paradigme, au un lucru în comun. Energia ca sursă a existenței. Un adevăr pe care nu-l contestă nimeni.