Semnificaţia numărului 4

În aceeași inerție a Big Bang-ului , Creației, trebuie să analizăm cifra 4.
Universul se expandează. Punctul de densitate infinită a explodat datorită rotației determinând spațiul cosmic la un soi de dilatare continuă.
Automat 4 este mișcarea în spațiu creată de forța centrifugă inițială și unda de șoc. În zona imaterială nu poți să-l denumești nonspatiu sau vid ci univers paralel.
Mișcarea în spațiu este Timp.
Tic-Tac-ul secundei este mișcare, și orice noțiune despre Timp este definită prin mișcare.
Tu, în spațiul tridimensional definești ziua prin rotația Pământului, lunile anului prin rotația Lunii și anul prin rotația Pământului în jurul Soarelui.
Ideea de bază este că cifra 4 este Timpul, sau
a 4-a dimensiune.
Există aici foarte multe controverse și cea mai importantă,după părerea mea, este cea care afirmă că nu are cum să fie timpul o dimensiune care aparține de material. Doar n-au înțeles principiul pe care tot îl invoc de la început.
Timpul este o construcție materială și doar celălalt univers este ATEMPORAL. Credincioșii i-ar zice veșnicie! Dacă ai fost atent până aici, vei înțelege.
Veșnicia se află între 1 și 0 chiar dacă e același punct. Expandarea are loc prin celelalte numere în spațiu, prin rotație.
În celălalt sens nici nu există spațiu, e același punct. În universurile paralele diferă vectorul. În acest univers pornești de la 1 și ajungi la 0 prin spațiu, deci, vectorul transcede celelalte numere 2,3,4,5,6,7,8,9.
În universul paralel ești în punctul 0 și te deplasezi spre 1 dar n-ai unde să te deplasezi pentru că-s în același punct. Un exemplu mai ușor de perceput este disputa pe prima sau ultima zi din săptămâna.
Dacă Duminica e prima zi din săptămână, Sâmbăta e ultima, și intră în antiteză; prima, ultima.
Dar dacă Duminica e ultima zi din săptămână, Sâmbăta nu mai este prima. E a 6-a.
Pe o dreaptă, ele sunt una lângă alta.
Pe cercul numerelor cu doar 7 puncte intervine Vectorul, sensul de deplasare și doar pe unul din cei doi vectori ajungi direct de la Sâmbătă spre Duminică sau de la Duminică spre Sâmbătă.
Pe celălalt vector înconjori prin toate celelalte zile să ajungi de unde ai plecat. Între Sâmbătă și Duminică este momentul cheie al întâlnirii luminii cu întunericul, momentul când nu știi în ce zi ești. Prea mult spus moment, mai degrabă Eternitate. Cea mai mică mișcare din acel punct te scoate din veșnicie. E mai mult un subiect de meditație.
Ce zice Biblia despre treaba asta? Ziua a patra; și a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii, și să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul“. Și a fost așa. Ideea de creare a timpului este identică. Mișcarea. Diferența esențială este că Luminătorii se învârt și Pământul este fix.
Păi cum așa? Biblia greșește? O fi Dumnezeu un incult cum afirmă tot felul de puțoi impertinenți în orice postare despre credință, pentru că știu ei de la televizor că Pământul se rotește?
Aici se pierd majoritatea și cel mai trist e că nici oamenii Bisericii nu dau explicații pentru că și ei au căzut în capcana asta. Hai să nu mai susținem că Pământul este fix pentru că NASA a demonstrat că se rotește! N-a demonstrat nimeni nimic. Precum în Cer, așa și pe Pământ.
“Băieții iluminați” folosesc această sintagmă cel mai des pentru că pricep niște lucruri mai serioase. ~Like above, so below~
Păi până la crearea omului material mai sunt două zile. Și mai mult de atât, după crearea omului a fost așezat în grădina Raiului, unde primii oameni erau nemuritori. Abia după păcat au fost alungați în spațiu.
Ce nevoie avea Dumnezeu de forme în imaterial, și mai interesant de atât, cum crezi că arată Pământul în dimensiunea 10? Punctul dintre 1 și 0 nu are adâncime, nici măcar bidimensional nu este, ci reprezintă chiar opusul spațiului curbat.
Dacă mobil definește timpul, static definește atemporalul sau veșnicia!
Vectorul opus e când viteza Luminii bate Timpul. Un corp la viteza luminii devine energie. Masa unui corp devine infinită sau nulă. ~Și fiind întrebat de farisei când va veni impărăția lui Dumnezeu, le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Și nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, impărăția lui Dumnezeu este inăuntrul vostru. Zis-ă către ucenici: Veni-vor zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului, și nu veți vedea.Și vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceți și nu vă luați după ei. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează pană la cealaltă parte de sub cer, așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa~. Luca cap 17:20
Deci, Împărăția lui Dumnezeu se află în fiecare dintre noi. Nu separat, atâtea împărății câți oameni sunt, ci una singură în toți. Relația ta cu mediul înconjurător, metabolismul , perceperea timpului pleacă tot din tine.
Când înaintezi în vârstă parcă ziele devin mai scurte. Dacă te raportezi la alte organisme, observi că tot mișcarea  și metabolismul le determină animalelor durată vieții.  O broască țestoasă te vede că pe un flesh în mișcarea ta, iar tu caști până face un pas. În majoritatea cazurilor observi că insectele sau animalele mai rapide decât tine trăiesc mai puțin pe când cele mai încete trăiesc mai mult. Normal, raportate la clasa din care fac parte.

Semnificaţia numărului 3

Ca să putem defini cifra 3 trebuie să urmărim evenimentele de la nr. 1 și nr. 2.

Științific, după Big Bang, s-a creat materia. Normal, te întrebi cum e posibil ca din nimic să apără materie când știm că nu poate fi distrusă sau creată? Numărul 1 și 2 îți explică asta. Imaterial către material.
Lumina este cea care a creat spațiul. Explozia punctului de o densitate infinită a creat Lumina. Nonmaterie, Nimic, Antimaterie, Punctul 0 spre material. Având loc o explozie într-o direcție vectorială, automat în cealaltă direcție are loc implozia. Dar implozia în imaterial e tot explozie.
O oglindă în care dacă te scarpini în nas cu mâna dreaptă, realizezi că persoana din reflecție face același lucru dar cu mâna stângă. Și e mâna stângă pe bune! Dacă îl privești pe cel din oglindă din perspectiva lui.
Meditând în oglindă, realizezi și spațiul ca reflecție a luminii și s-ar putea să te înfricoșezi când înțelegi cum transcede lumina într-un paralelism al spațiului, să te întrebi care e mai real, tu sau cel din oglindă. Dar să nu țin neapărat să vă bulversez de pe acum!
Trecând peste alte amănunte, pe care le voi detalia în articole separate de “Explicația numerelor”, concluzionăm științific ceea ce susține și Nicolas Tesla, că totul este lumină.
Automat întăresc afirmația că Lumina a creat spațiul, deci spațiul tridimensional este reprezentat de cifra 3.
Pentru “Pupătoarele de moaște”, ferice de ele, lucrurile stau la fel. Amuzant este doar că ele n-au nevoie să analizeze fisiunea și fuziunea atomului, masa fotonului sau senzația de culoare prin definirea pigmentației, care e de fapt tot reflecție a luminii într-un anumit unghi.
Pentru credincioși Sfânta Treime e suficient. Eu fiind un cârcotaș băgăcios, dependent de cunoaștere, nu aveam cum să nu cercetez mai mult. “La început a fost Cuvântul și Dumnezeu era Cuvântul.” Aparent, pentru necunoscători, nici pe departe nu e același lucru cu ce spune știința și evoluționismul. Greșit!
Pentru asta trebuie să definim Cuvântul. E un indiciu dat de Dumnezeu să înțelegem cine este.
În primă fază, cuvântul este gândul nerostit. În faza a doua este suflul, rostirea cuvântului, iar în a treia fază cuvântul propriu-zis. Adică vibrație, frecvență și undă de șoc.
Gândul, (intelectul) este Tatăl. Suflarea, este Duhul (Energia sau Viața) iar Fiul este proiecția în material. (Dumnezeu întrupat în om)
Și a zis Dumnezeu “Să fie Lumină.” Momentul când a fost creat Universul.
Universul (un singur vers) “Să fie Lumină” Deci, din Lumina imaterială a gândului, a neuronului, a sinapsei, a impulsului electric se materializează Cuvântul. Big Bangul este cuvântul lui Dumnezeu. Acest fenomen vă explică și de ce a apărut Lumina înainte ca Dumnezeu să facă soarele și luna.
Poți identifica acest proces prin Biblie raportat la știință sau invers și abia atunci devine totul mai clar. Din inerție 3, spațiul tridimensional, Sf. Treime devine 1 și 2.
Întregul, care transcede prin Duh din imaterial în material sau mai simplu spus “Fiul născut înainte de toți vecii” în afara timpului. Acesta este momentul în care s-au despărțit catolicii de ortodocși și afilierea Vaticanului la evoluționism, inversând procesul.
Din Lumina spirituală, prin Duh (energie) treci în Lumina materială. Adică Tatăl naște pe Fiul care este asemenea Tatălui. Dar dacă Sfântul Duh purcede și din Fiul cum afirmă catolicii, poți inversa procesul.
Din material prin energie treci în spiritual.
Să explic altfel. Din exterior primești informația în creier și ajungi la percepția materialului, procesând informația venită; sau din interiorul creierului poiectezi materialul și apoi îl procesezi prin simțuri care se întorc în analiza creierului.
Așa se rezumă totul la glanda pineală, centrul creierului, mult râvnitul ochi atotvăzător, al 3-lea ochi și vectorul iluminării personale.
Dacă Sfântul Duh purcede și din Fiul (Filioque, motivul Schismei de la 1054) analizăm întâi materialul și apoi spiritualul. Fulgerul în material. Vezi Lumina, și apoi urmează Tunetul. În imaterial, frecvența gândului, deci sunetul a creat energia, care a proiectat Lumina.
Se ajunge la o bătaie pentru supremație a Tatălui sau a Fiului.

Semnificaţia numărului 2

Numerologic reprezintă dualitatea. Aparent banal. Singurul lucru care mă deranjează la Numerologie este că desprinde omul de judecata fundamentală.
Imediat pleci cu gândul la dublu, personalitate dublă și uiți de Bază pentru că folosește numerele prea des în scopul comercial. Pur și simplu, te îndepărtează de Adevăr, extrapolând spre bazaconii superficiale.
Numărul 2, din punct de vedere științific, ar însemna 1 lângă 1, acțiune și reacțiune, cauză și efect, paralelism, univers paralel, dublarea Întregului, identificarea unui element prin el însuși, ordine și haos, interdependență. 2 este tot 1 dar văzut din prisma înțelegerii și cunoașterii.
Un mic exemplu ca să fiu sigur că ați înțeles: Afară este frig! În raport cu ce? În raport cu temperatura corpului și a percepției omului despre frig. Asta nu înseamnă că e frig. 1 grad Celsius demonstrează altceva. Că e cald. E cu un grad mai mult decât 0. Cu toate astea tu știi că e frig.
Deci pentru a identifica un fenomen ai nevoie de un sistem de referință la ceva. De aceea știința se rezumă la lucruri observabile și analizabile. Orice altceva, devine teorie sau religie.
E tot o credință faptul că acum 12 miliarde de ani în urmă s-a întâmplat Big Bang-ul. Căci n-ai fost acolo să observi, doar ai studiat niște efecte care duc la erori fundamentale atunci când nu pui în ecuație toate elementele care ți-ar putea influența concluzia. Știți bancul cu broasca și omul de știință. Dacă-i tai toate picioarele broaștei și strigi la ea să sară, nu mai sare că nu mai are cu ce, în niciun caz nu-și pierde auzul.
Din punct de vedere al Bibliei, lucrurile sunt identice. Omul mănâncă din Pomul Cunoașterii Binelui și Râului. În momentul când ai dobândit cunoașterea, nu o puteai accesa altfel. Pentru că opusul cunoașterii este INOCENȚA, pe care ai pierdut-o prin dobândirea cunoașterii.
Spune foarte sublim Biblia că Adam și Eva după ce au mâncat din fructul oprit s-au rușinat.
Striga Dumnezeu după Adam: „Unde ești Adame?” „M-am temut, căci gol sunt și m-am ascuns.” Și Dumnezeu îl întreabă: „Cine ți-a spus că ești gol?” Deci, omul când a dobândit cunoașterea și-a pierdut inocența.
Puteți observa acest amănunt la un copil care dezbrăcat n-are nicio jenă. Abia când descoperă sexualitatea se rușinează.
În momentul când ai dobândit cunoașterea ai împărțit întregul în două părți. L-ai scindat pe Dumnezeu.
Ți-ai pus o întrebare firească. Dacă Dumnezeu e bun și e totul, atunci cine este rău? Și s-a produs inevitabilul.
Omul e creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Parte bărbătească și parte femeiască.
Fiul, născut înainte de toți vecii, nedespărțit în bărbat și femeie, adică cel asemenea lui Dumnezeu, n-a păcătuit. Doar despărțiți au căzut în timp și spațiu. Dar acest lucru îl explicăm la cifra 3.
Pentru că te întrebi cine este Satana. Creația lui Dumnezeu care a vrut să fie egalul Lui.
La cifra 2, 1 lângă 1 a avut loc apariția Diavolului. Veți spune că Lumea Nevăzută a fost făcută înaintea Omului. Detaliile acestea la cifra 3.
Concluzionăm până aici, firesc și legitim, că analizăm același Adevăr din ipostaze diferite și orice paradigmă ai avea, cu puțină înțelegere, în esență se suprapune perfect.

Definirea Adevărului

Pentru început, cum poți fi sigur că ceea ce știi este adevărat?
La baza ta zac niște principii logice.
Când cineva afirmă că „apa este udă”, consideri acesta un adevăr universal valabil.
De ce? Pentru că știi ce înseamnă ud și ai experimentat acest adevăr la fiecare duș sau baie pe care ai făcut-o.
Când afirmi că „apa este fierbinte” intervine o problemă. Poate e fierbinte doar pentru tine în timp ce alt individ cu o toleranță mai ridicată la căldură o consideră doar caldă.
Ai să zici, păi bine, dar temperatura corpului este aceeași la fiecare om. Nu contează. Spune-i asta unui african care stă cu fular la gât în cinema la 30 de grade în timp ce tu îți dai jos și pielea de pe tine de încins ce ești.
Automat facem distincția între adevăruri analitice și adevăruri sintetice și constatăm că empirismul, bazat doar pe senzorial poate da greș în anumite ipostaze.
La fel cum vezi un corp solid, știi că este solid pentru că poți folosi simțul tactil să demonstrezi, și cu toate acestea fizica îți demonstrează că materia este spațiu gol.
Aceste ipoteze nu se contrazic ci sunt doar percepute din unghiuri diferite. Material și imaterial, fizic și metafizic. Orice raționament te duce la analiza unei dimensiuni spirituale, neperceputa direct de simțurile omului.
Între noi fie vorba. Nu cumva simțurile ne limitează la această lume?
Un ateu va strâmba din nas la această ipoteză? Nu are de ce. Nici măcar un ateu nu contrazice existența energiei sau faptul că el însuși e un vehicul de energie. Are doar de ales. Energia e materială sau imaterială. Dacă e materială, știe că nu poate fi distrusă sau creată (legile termodinamicii). Dacă e imaterială vor zâmbi credincioșii. Oricum ar fi, nu există motiv de controverse.
Am dat exemplul energiei dintr-un singur motiv. Al Adevărului universal valabil.
Energia este puntea dintre material și imaterial, o plasmă ce transcede aceste două dimensiuni.
Numește-o aură sau suflet, câmp electromagnetic sau electricitate, ea există dincolo de convingerile tale limitate la perspectivă și unghiul de percepție. Dar să punem punctul pe i!
Lumina este proiecția vizuală a energiei. Asta mă duce cu gândul la ce spunea Nicolae Tesla: „Totul este lumina”. Deci, un ateu vede un fascicul de lumină în care trăiește, un credincios îl vede pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este Lumina, sau dacă ești fumat destul, totul e doar o iluzie și trăim în matrix. Deci matrixul e Dumnezeu.
De ce atâta discordie între oameni?
Să fiu și mai echilibrat. Dumnezeu e Matricea și nu te oprește nimeni să te crezi într-un calculator în timp ce materia e formată din pixeli. Când definești pixeulul ajungi tot la atom dar sub altă formă, mai cu iz de informatician.
Ce vreau să înțelegeți: aceste paradigme, au un lucru în comun. Energia ca sursă a existenței. Un adevăr pe care nu-l contestă nimeni.

Te-ai întrebat vreodată cine ești?
Presupun că da.
Minte, trup și suflet?
Omul lui Platon sau Aristotel?
Omul descris cu acuratețe de Biblie?
Sau poate omul descris de paradigma evoluționistă, ipotezele lui Darwin sau mai nou, un experiment al extratereștrilor.
Orice ai crede, în ființa ta nu ești mulțumit de răspunsurile existente. Știi că ceva lipsește. Ceva nu se leagă. Așa că, sari dintr-o idee în alta încercând să descoperi adevărul.
Te macină în piept o durere asemănătoare stresului și nu știi să o definești. Poate ești mai cultivat, deții informații complexe și uiți de lipsurile tale, distras în a face pe alții să înțeleagă ce știi tu.
Oamenii sunt diferiți , în diferite stadii ale cunoașterii. Te enervezi pe cei care nu sunt de acord cu tine și furi fărâme de știință de la cei mai învățați. Totuși, ai legat lucrurile și le-ai potrivit forțat în orice stadiu ai fi.
Vreau să te învăț să gândești singur!
Acest blog e dedicat comunicării la nivel decent și armonizat, unde nu există atei sau credincioși, evoluționiști sau creaționiști.
Vom dezbate existența și vom uni totul în „Ordinea Mondială” , o singură doctrină care le cuprinde pe toate.
Apoi vom nega de dragul discuției constructive și a definirii binelui și râului. Vom pune totul în Patul lui Procust în haos sau în ordine.
Garantăm doar satisfacție intelectuală pentru toți. Până la urmă, ce te definește este alegerea sub formă de decizie.

Info: Pentru a putea fi înțeles cam despre ce bolborosesc în acest blog recomand să începeți să citiți de la cap la coadă. Articolele au o ordine, pentru a putea fi înțelese cât mai ușor; nu-s publicate aleatoriu.(Pe pagina de Facebook dacă ați observat blogul e intitulat “Carte”, deci luați-o cu începutul)
Info2: Te anunț dinainte că această „carte” este una lungăă, așa că te sfătuiesc să o faci bookmark și să revii la ea de câte ori ai timp liber.
Info3: Dacă ai ajuns la ultimul articol publicat, îți recomand să te abonezi în josul paginii ca să te pot anunța pe email când  public ceva nou.
Info4: Dacă vrei să îmi oferi feedback pe articole, te rog contactează-mă sau postează pe pagina de Facebook.
Îți mulțumesc că ești un cititor fidel!