Te-ai întrebat vreodată cine ești?
Presupun că da.
Minte, trup și suflet?
Omul lui Platon sau Aristotel?
Omul descris cu acuratețe de Biblie?
Sau poate omul descris de paradigma evoluționistă, ipotezele lui Darwin sau mai nou, un experiment al extratereștrilor.
Orice ai crede, în ființa ta nu ești mulțumit de răspunsurile existente. Știi că ceva lipsește. Ceva nu se leagă. Așa că, sari dintr-o idee în alta încercând să descoperi adevărul.
Te macină în piept o durere asemănătoare stresului și nu știi să o definești. Poate ești mai cultivat, deții informații complexe și uiți de lipsurile tale, distras în a face pe alții să înțeleagă ce știi tu.
Oamenii sunt diferiți , în diferite stadii ale cunoașterii. Te enervezi pe cei care nu sunt de acord cu tine și furi fărâme de știință de la cei mai învățați. Totuși, ai legat lucrurile și le-ai potrivit forțat în orice stadiu ai fi.
Vreau să te învăț să gândești singur!
Acest blog e dedicat comunicării la nivel decent și armonizat, unde nu există atei sau credincioși, evoluționiști sau creaționiști.
Vom dezbate existența și vom uni totul în „Ordinea Mondială” , o singură doctrină care le cuprinde pe toate.
Apoi vom nega de dragul discuției constructive și a definirii binelui și râului. Vom pune totul în Patul lui Procust în haos sau în ordine.
Garantăm doar satisfacție intelectuală pentru toți. Până la urmă, ce te definește este alegerea sub formă de decizie.

Info: Pentru a putea fi înțeles cam despre ce bolborosesc în acest blog recomand să începeți să citiți de la cap la coadă. Articolele au o ordine, pentru a putea fi înțelese cât mai ușor; nu-s publicate aleatoriu.(Pe pagina de Facebook dacă ați observat blogul e intitulat “Carte”, deci luați-o cu începutul)
Info2: Te anunț dinainte că această „carte” este una lungăă, așa că te sfătuiesc să o faci bookmark și să revii la ea de câte ori ai timp liber.
Info3: Dacă ai ajuns la ultimul articol publicat, îți recomand să te abonezi în josul paginii ca să te pot anunța pe email când  public ceva nou.
Info4: Dacă vrei să îmi oferi feedback pe articole, te rog contactează-mă sau postează pe pagina de Facebook.
Îți mulțumesc că ești un cititor fidel!

Măreţia suferinţei

Mi-am ridicat privirea din privire spre scară imaginară a firelor de praf, chinuite în trădarea lor. Sufletul meu a trecut prin ele și le-a împreunat. M-au urmat imensele firicele ale nimicniciei mele, suferind în pietrificarea lor, despărțirea în spirala timpului ce le-au făcut să-și ia rămas bun ca doi îndrăgostiți, de moarte și viață în același timp.
I-ai spune mecanica fluidelor în aerosoli doar pentru că respiri și-ți dai duhul în lumea apelor de peste ape. Dar e prima dată când nu mai vreau să abstractizez suferința, dintr-o aroganță a intelectului meu, ruinat de lipsa dragostei mele. Nu mai clădesc nisipul ca maeștrii masoni ai intelectului pe raza călduroasă a soarelui, limitând sufletul meu la ce înțeleg din mintea mea. Te iubesc așa de mult încât mi-am suflat inima în focul veșnic. Am rămas doar aerul rece și tomnatic înainte de ploaie, ce visează la o lacrimă din cer care să prindă două fire din praful existenței mele și să le unească pe un nou pământ în care eu, stăpânul universului, plec genunchiul în fața ta și te rog să-mi mai dai o infinitate de șanse pe care deja le-am ratat.
Uimit de șansele pe care le-am avut când am revenit în simțiri, voi mai cere în fața ușii gurii tale pecetluite de batjocora aroganței mele, o ultimă dorință. Fă-mă să uit, iubire! Fă-mă să nu știu nimic din ce știu acum și vei afla ca de fiecare dată inima e cea care mă aduce în genunchi la poarta ta! Anulează-mi intelectul și tot la tine vin să-ți dau târcoale ca un copil de casă nesăbuit al geniului eminescian dar conștient că sunt un luceafăr scăldat în apă ca un punct negru atras în lacrimile sărate ale suferinței mele. Ce vezi în jur sunt eu și mă doare veșnicia cuștii pe care am creat-o pentru infinitatea ta doar să avem un loc de joacă și să te țin prinsă în ce pot.
Nu vreau să fiu un stâlp în templul lui Dumnezeu ce doar face umbră luminii. Spulberă ce a mai rămas din mine de nu-ți ajunge ce sunt pentru că nu știu să iubesc altfel decât dacă mă lași să te cuprind în umilul meu cămin. un fir de praf în cădere, foc al vitezei gândului, răcorit în picături de ploaie. E lumea ce-ți ofer… E tot ce pot să fac, e tot ce legea îmi permite să-mi dictez. Doar praf fiind nu întrerup o rază de soare și totuși mă pot vedea prin tine, alungat din cer, trimis la moarte de pământ doar veșnic prinț al aerului pe care-l respir tot mai greu și mai sacadat de tăierile crunte ale sabiei durerii. Du-mă la începuturi! Adună ruinele trădărilor mele și reflectă doar ce vezi frumos în mine! Fură-mi bărbăția și alungă-mă în argintul lunii noi să îmi aduc aminte în fiecare noapte ce palid și rece sunt atunci când nu-mi permiți să te ating. Știi că nu te vreau pentru că nu mă vrei la fel cum eu știu că mă vrei pentru că eu te vreau. Dar am obosit de mișcare. Închide-mă în granitul pământului și toarnă plumbul peste mine, transformă urma locului pe unde am fost în câinele infernului și eu singur îi voi comanda să nu mă recunoască niciodată, să nu-i pot porunci descătușarea mea.
Acolo-i suferința, acolo-i arhitectul universal ce renaște în mintea lui ca o explozie de durere, ce prin durere se înalță. Abia acolo nimic nu mai contează și totul e nimicul unei singure ferestre ce așteaptă suspendată în etern. În lanțurile vremurilor renasc în gura lumii ca o satană veșnică. Dar ce știu ei? Ce nu știam nici eu când am fost ei. De nu mă vor blama și nu mă vor desfigura din frică, nu aș putea să fiu doar eu cel ce sunt, din dragoste de tine.

Semnificaţia numărului 10

Dumnezeu e un țăran!
Oare l-am insultat pe Dumnezeu?
Pentru explicația afirmației mele voi recurge la reversul medaliei ca principiu fundamental al rațiunii. Dumnezeu privindu-se în oglindă.
În aceste numere am plecat de la simplu, din numărul 1. L-am împărțit în bine și rău la numărul 2, l-am băgat în spațiu și timp la numărul 3 și numărul 4, l-am materializat la numărul 5, l-am dus în apogeul genetic la numărul 6, la cel spiritual și intelectual la numărul 7, l-am întors pe dos la numărul 8 și am constatat că-i totul la numărul 9.
Acum voi traduce acest lucru simplu.
Iei o bucată de carne, o condimentezi, o pui în tigaie, o rumenești bine. Apoi mai pui niște orez la fiert, niște ciuperci la copt, câțiva gogoșari și roșii, puțin cașcaval, un sos de usturoi și lista poate continua.
Le așezi frumos în farfurie și începi să mănânci, dar nu oricum. Cu tact și atenție la fiecare savoare. Vei observa ce știi deja. Lipsește o pâine proaspătă.
Mesteci o bucățică de pâine ca bază de pornire. Eu, cel puțin, așa prefer. apoi tai tacticos o bucățică de carne, o combin cu orez, dar devine cam seacă această combinație și ai nevoie de prea multă salivă să mesteci. Dar stai așa! Ai niște ciuperci zemoase și niște gogoșari aromați lângă. Și un pic de sos de usturoi să le închegi pe toate într-o avalanșă de gusturi perfect asamblate ce-ți fericesc papilele gustative.
Întrebarea mea este, ar fi la fel de plăcut dacă cineva ți-ar face un singur produs care să cuprindă exact gustul obținut la urmă după combinarea alimentelor în gură?
Să presupunem că da. Face NASA un biscuite cu aroma tuturor acestor alimente. Dar și pe ăsta parcă l-ai combina cu niște mazăre și morcov și un pic de șuncă afumată. Și obții alt gust. Ar merge și un sos picant să-ți facă atent creierul, stingând totul la urmă cu o jumătate de gură de vin roșu demidulce, din viță hibridă de pe plaiuri moldovenești, neomologat în UE.
Îți bei cafeaua simandicos și înțelegi existența. Preferi saliva ta, nu să-ți scuipe chelnerul în mâncare. Nu vrei un puzzle gata asamblat. Nu are nici măcar un farmec pentru că ție-ți place să le combini tu, într-un proces simplu. În cazul nostru, să molfăi ca un gurmand nesătul.
Acum, nu cumva ai uitat ceva? Toate aceste ingrediente au suferit și ele un proces. Adică… un sos e făcut din alte câteva elemente, carnea condimentată la fel, până și o simplă roșie are gust în funcție de substanțele nutritive din sol, modul de creștere și sămânța folosită.
Deci, elementele primare sunt genetica, procesul fizic de creștere și substanțele chimice combinate.
Știi toate astea cultivând o roșie și uitându-te la ea cum crește sau studiind prin băncile sistemului de învățământ până ajungi inginer agronom și afli bulversat că ți-au trebuit 17 ani să îți pui o întrebare simplă.
Ce face ca apa să urce în plantă și să-i provoace creșterea? Ups! Nu sărim calul să discutăm despre câmpul electromagnetic al pământului pentru că nu e domeniul agronomiei.
Măi să fie… păi tocmai de aceea nu faci conexiuni mai departe.
De aceea susțin că școala tâmpește pentru că te învață să gândești separat, pe domenii diferite și nimeni nu vrea să recunoască faptul că totul se rezumă la creație, existență. De asta tot insist să aduc în discuție că țăranul român afirmă sec. “Viața este viață!”
Nu se complică nici în amănunt nici în ansamblu. Nu se uită la roșia aia din pământ să se întrebe din ce-i făcută pentru că știe pur și simplu.
Nu se întreabă nici cu ce ar merge combinată chiar dacă primul tău gând este sucul de roșii cu vodcă. Pentru că marketing!
Vedeți voi, acest exemplu se aplică și la numerele mele explicate prea pompos și în general la orice lucru sau proces din lumea asta. Calea de mijloc fiind a fi sau a nu fi. Adică 1 și 0. Celelalte numere evidențiind doar inflația a ceea ce ești.
O buclă a cunoașterii de sine prin exteriorul tău, identificandu-te pe tine însuți prin ceilalți. Dumnezeu privindu-se în oglindă. Te complici, complici și informația.
Acum înțelegeți și de ce oamenii de știință evoluționiști au dedus că la început exista doar hidrogen și heliu.
Bazați pe acest raționament, s-au dus așa de departe în a despica firul în patru încât unul a ajuns la găuri negre, care sunt implozii într-un univers și explozii în celălalt. Adică 1 și 0 din nou.
Alții au despicat fizic atomul și au ajuns la aceeași concluzie prin fuziune și fisiune nucleară, alții celula organismelor vii, alții ADN-ul și așa mai departe.
Țăranul doar a luat sămânța, a pus-o în pământ și a udat-o. Asta înseamnă a fi. Omul creator. Din țărână ai fost scos și în țărână te vei întoarce. De aia plouă. De aia apa, pe lângă compoziția chimică are și structură moleculară care transportă conștiința fiecăruia.
Dedu singur cum ai ajuns să faci parte din mama ta și cum apa a influențat embrionul tău dându-ți ceea ce numești personalitate și Eul tău personal!
Acum consideră fiecare ingredient o parte sugestivă din viața ta.
Pâinea poate fi metamorfozată ușor în viața de familie și anturajul apropiat. Carnea, să zicem că-i viața sexuală, condimentele de pe ea perversiunile care-ți diversifică plăcerile în pat, orezul poate fi balastul informațional haotic pe care crezi că-l știi și încerci să-l asamblezi, ciupercile pot fi sentimentele pe care le dezvolți în diferite stadii ale vieții tale, sosul de usturoi îl poți transforma ușor în sistemul financiar sau societate în general cu politică, economie și alte bazaconii.
Când te saturi, respectiv când ajungi la o cunoaștere suficientă cât să poți procesa că lucrurile pot fi asamblate într-o singură idee, ajungi înapoi de unde ai plecat înainte de a ști ceva. Acel ceva este Dumnezeu. Acel ceva ți-l voi explica acum. Tot simplu. Pentru asta vă voi da exemplu de ce înseamnă conexiuni și cum pârghiile din capul tău te fac să sari de la un subiect la altul.
Ți s-a întâmplat să începi o conversație despre căluții de mare și să ajungi la a discuta despre iluminare sau gustul final. Mie mi se întâmplă tot timpul pentru că asta e pasiunea mea.
Când ai doar un ciocan în mână, toate obiectele din jur ți se par cuie. Așa se întâmplă la orice persoană. Discuți cu un contabil despre căluți de mare și ajungi la argumentul suprem că totul e o balanță și la bilanț plătești factura.
La fel pățești cu un matematician care te-ar întreba din prima despre câți căluți de mare vorbim? Eu am ales iluminarea pentru că cea mai interesantă căutare e cea care le cuprinde pe toate și pare ascunsă de ochiul privitorului obișnuit.
Întrebarea este cum poți ști sigur că aceste conexiuni și pârghii logice din capul tău sunt corecte. Pentru că explicația cea mai simplă tinde să fie cea adevărată.
Adevărul este simplu și sună cam așa; stăteam într-o noapte pe un scaun în fața casei undeva prin Anglia. Ora 4 dimineața, se aprinde lumina casei de vis-a-vis. Văd o siluetă apropiindu-se de fereastra unde avea chiuveta de la bucătărie. O femeie începe să spele vasele. În jur totul era absurd de liniștit, fără vreun sunet care să tulbure ecoul vaselor din mâna femeii. Se auzea inclusiv clipocitul apei și-mi imaginam cum curge lin pe mâinile ei în timp ce cu mișcări perfecte și tandre…doar spăla!
Părea împăcată cu ideea și nu doar atât. Îi plăcea să o facă într-o pace absolută. Mie îmi plăcea să o privesc, chiar dacă nu vedeam decât o umbră de după perdea. Aș fi stat așa o veșnicie. Ca atunci când privești focul și șezi înmărmurit într-o senzație de relaxare perfectă. Atunci am înțeles cum arată dragostea pentru femeie în esența ei. Fără artificii, măști, machiaje, trenduri, provocări trupești sau intelectuale. Era doar ea acolo într-o noblețe naturală. Îmi trece un gând prin cap. Ce toante-s feministele! Habar n-au de ce iubim femeia, ca parte lipsă din noi înșine. Ne privim în ele adorând ce nu avem. Simplitatea și gingășia firii în timp ce ele se privesc prin noi bărbații, așteptând etern să le transmitem firul iubirii pe aceeași frecvență, fără să hiperbolizăm ce suntem.
Dar oare să exclud sexualitatea, mă întreb? Ia, să încerc, să văd ce iese. Gândul meu instantaneu s-a dus în copilărie la o femeie bătrână care avea grijă de mine când părinții mei erau tineri și umblau fleaura cu nevoia de a evada din când în când din responsabilitatea de părinte.
Ar părea asta o acuzație? Nici pomeneală! În acea bucătărie de iarnă cu noua bunică adoptivă am descoperit eternitatea. Un ceas mare pe perete cu un ticăit grav și brutal dar care era ca un leagăn al minții și zgomot de fundal indispensabil. Dacă s-ar fi oprit, te-ar fi deranjat și i-ai fi simțit lipsa. Un fel de muzică ambientală ce-ți lăsa un gol în tine dacă se oprea. Era timpul, dar timpul văzut din ochii unui copil de vreo 4-5 ani.
Afară prindea a se dezgheța zăpada din streșini și picături de apă se îmbinau perfect cu ticăitul ceasului și mocnitul focului într-o plită mare, alimentată constant cu strujeni și bețe de floarea soarelui. Între sobă și perete era spațiul meu de dormit, unde se combină armonios frisonul unei vremi mohorâte cu căldura unui culcuș perfect, cu miros de naftalină și jăratec.
-Spune-mi o poveste, bunica!
-Nu știu, măi băiete! Dar vrei să cânți la vioară?
-Ai vioară?
-Nu, dar îți fac una!
Caută prin strujeni două bețe mai groase, scoate un cuțit tocit și vechi din sertar și începe să meșteșugească vioara mea. Mă uitam gură cască în aceeași manieră cum admiram femeia spălând vasele. De aia mi-am și amintit ceva atât de îndepărtat.
Dexteritatea ei mă lăsa mască mai ceva ca atunci când făcea lâna fir pe o suveică.
Doar priveam, impresionat de transformările suportate de un băț. Când a terminat acea vioară, m-am jucat două minute cu ea și m-am plictisit.
Într-un moment de neatenție a bunicii am aruncat vioara pe foc și i-am zis că am pierdut-o.
-Să-mi faci alta! A zâmbit, prefăcându-se că mă ceartă dar s-a conformat.
Abia acum, o amintire m-a făcut să înțeleg că în creație e Dumnezeu… în creșterea firului ierbii, în plămădirea aluatului, în aratul câmpului, în tâmplăria rudimentară nemecanizata și-n satisfacția lucrului realizat.
A 7-a zi doar te-a privit. Te privești și tu pe tine prin femeie, prin materialul genetic de la primul om până astăzi. Pentru că zace Dumnezeu în tine și nu-l vezi în ruptul capului!
Și unde este această simplitate nemărginită. În țăranul român. Țăranul român e Dumnezeu. Nu mă crezi? Nici nu-i nevoie! O simți când îți ștergi aroganța și mândria din mintea otrăvită!
Am ales această abordare doar pentru că în ultima perioadă am observat o resuscitare a vechiului conflict bărbat-femeie! Dacă mai ai tupeul ordinar să fii feministă după ce ai citit asta sau vreun misogin precipitat, șterge orice urmă de blogul păcătosului pentru că nu vei înțelege niciodată nimic!
Pâinea și Vinul rămâne Alfa și Omega chiar dacă acum îmi beau cafeaua cu Dumnezeu. Acum analizează! Dacă vorbești de căluți de mare, imediat îi poți asocia cu oceanele pentru că acolo trăiesc. Oceanele le poți asocia cu viața și orice animal marin.
Mai departe îți poate veni în minte un documentar BBC sau uscatul în raport cu apa, sau că nu poți explica unui pește ce este uscatul. Vorbind de BBC și oceane îți vine în cap supa primordială ca ansamblu de unde a pornit prima celulă și viața. De aici imediat intri în chimie să analizezi acea supă și din ce e făcută.
Acest mecanism de deducții este labirintul tău, sistem de autostrăzi și șosele pe care circulă informația deținută de tine. Automat este limitat și poate fi eronat, cu drumuri blocate sau închise de unde nu mai poți dezvolta mai departe o pârghie logică. Însă trăirile nu dau greș.
O anumită atmosferă, te duce direct la cine ești, un gust cunoscut te întoarce la momentul când îți gătea mama, o melodie te duce la prima iubire sau la un eveniment pe care l-ai asociat cu acea piesă. Atunci ai două variante. Cauți ieșirea din labirint ținând minte fiecare pârghie și informație sau pur și simplu te înalți deasupra lui și-l vezi cu inima.
Iubirea e acea pârghie dreaptă care nu poate fi greșită. Îl descoperi pe Dumnezeu prin trăire, nu prin logică și procesare. E mai firească și nemincinoasa pentru că o stare, un sentiment nu poate fi contestat. Îl simți exact așa cum este, la fel cum nu ai cum să-mi contrazici pârghia mea sentimentală de întoarcere în trecut.
Nu e poetic, nu e dramatic, nu e patetic ci pur și simplu omul dezgolit de orice anexe personalizate. Dumnezeu care lucrează, având ca martor al creației sale înțelepciunea. Simplitatea în iubire e aceeași INOCENȚĂ și prin moarte devii iubirea în sine. Dacă iei și păcatul după tine… știi cum arată acest sistem piramidal invers.
Din același motiv ai un curcubeu mai mare, reflectat din primul, dar nu la fel de intens. Altă etapă cu un gust unificat, în căutarea satisfacției.
Întoarce-te la origine, nu te ramifica și mai mult!

Semnificaţia numărului 9

Par niște povești exagerate numerele astea!  Sau așa… un terci de nimicuri preluat; cum au tendința unii să creadă.
În conformitate cu organizațiile ezoterice, numărul 9 este supranumit Vrăjitorul. Normal, te întrebi de ce?
Dacă ai înțeles cât de cât celelalte numere este evidentă corelarea lor într-un drum ascendent al existenței. Sau descendent.
În cele două drumuri paralele dar opuse ca sens de deplasare sau tendință, numărul 9 este punctul culminant.
Momentul când înțelegi matricea în care ne aflăm și o poți modifica după bunul tău plac, lucru pe care l-am explicat la numărul 8. O acțiune care își are efectul de bumerang în timp și spațiu se întoarce la originea ei și influențează entitatea creatoare în conformitate cu natura faptei.
Mai simplu spus, cum îți așterni, așa dormi! Doar că noi uităm constant că acestea nu sunt doar vorbe și că planul divin chiar funcționează pe acest principiu simplu. Mai devreme sau mai târziu orice rău ți se întoarce.
Dacă n-ați înțeles cum sugrumă Hristos cifra 8, acest efect de bumerang, o spun acum. Păi, poți întrerupe o faptă rea să se răsfrângă asupra ta prin Taina Spovedaniei și Împărtășaniei la fel cum o faptă bună poate fi contorizată ca o comoară pentru viața veșnică în loc să aștepți ca mârlanul să ți se întoarcă binele.
Știți voi, de fiecare dată când speli mașina plouă, dar nu încerca să speli mașina ca să plouă că nu merge! Vrăjitorul este cel care înțelege conștiința comună a omenirii și o poate manipula. Magia devine una și aceeași cu știința nedescoperită încă.
Cele două drumuri paralele de care vă tot vorbesc, acei vectori opuși ca sens de deplasare în cerc sunt de fapt cunoașterea și credința. Drumul către Mecca pe ocolite sau direct prin arșița soarelui.
Ai ales să cunoști în detrimentul credinței sau crezi fără să cercetezi. Când cercetezi înseamnă că vrei să cunoști. Cunoscând lucrurile și atingând Adevărul, își pierde sensul credința. E ca și cum l-ai cunoaște pe Dumnezeu personal și i-ai spune ceva de genul “Eh, acum cred Doamne!” Ca lui Toma necredinciosul ți se va spune: “Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” Ce sens mai are credința când e evidentă prin cunoaștere? Ambele variante sunt perfect valabile.
Să cauți Adevărul, care este Dumnezeu, prin cunoaștere a fost autentificat de Biblie prin Solomon, cel care a cerut expres de la divinitate înțelepciunea.
Templul lui Solomon este proiecția materială a templului spiritual al omului. Vrei să intri în templu, treci prin acei pilari de la intrare. Ioakim și Boaz, adică exact acest 69, ying și yang, anularea sau unificarea într-un întreg a binelui și răului care dă naștere raționamentului.
Din punct de vedere al credinței, cifra 9 este sfințenia.
Pe același principiu, omul credincios, prin rugăciune adevărată, obține ce vrea el.
Ți-o spune senin și simplu Hristos. Ai credință cât un grăunte de muștar, poți muta munții din loc. Problema de percepție a omului e deviată de la standardul simplu. Dumnezeu nu are metafore în Biblie. Dacă o crezi cu adevărat, chiar poți muta munții pentru că ne-am obișnuit să vedem credința ca îndoială nu ca lucru cert și sigur. Aici e deziluzia oamenilor și faptul că ți se ascunde că ești Dumnezeu. Tot aici este războiul cu sfinții din Apocalipsa lui Ioan, pe care aceștia îl pierd, dar iarăși nu ne complicăm într-un articol despre alt subiect.
Concluzionăm că matricea poate fi manipulată prin două metode opuse, prin rugăciune, linie directă spre divinitate sau prin cunoaștere cu ajutorul zidarilor, masonaşii mei.
Până acum, am discutat la nivel mental și spiritual, deci lucruri imateriale. Pentru că vă amintesc. Aceste drumuri în opoziție au loc și material, nu doar imaterial. De aia e opoziție totală în orice, două piramide care se intersectează din sensuri opuse.
În material, automat cifra 9 este cifra 6. Omul de la cifra 6 în stare de bestie, cunoscând total binele și răul, prin practicarea lor până-și pierd valoarea în rutină.
Exact ce vă spuneam că este nevoie pentru a putea trece de pilarii din Templul lui Solomon. Adică toleranța maximă anulează mustrarea de conștiință când faci rău și satisfacția când faci bine. Devin doar obișnuințe primare, instinctive și naturale. Când ai fost învățat că toleranța înseamnă să accepți ce vine din exterior, ai uitat că ea lucrează în interiorul minții tale.
Paradele gay nu sunt menite să te oblige să-i accepți și să-i tolerezi chiar dacă nu-ți plac și nu ți se par normali ci sunt sistematic puse în fața ta ca să te obișnuiești cu ele până când nu te mai oripilezi.
Sinapsele tale și principiile morale sunt în joc pentru că delimitarea binelui de rău nu este făcută de legi morale. Legile morale se modifică prin toleranță.
Și v-am explicat cum funcționează degradarea legilor morale, ale firescului, făcând o paralelă a felului cum era considerat tabu și rușinos să vorbești de sex oral în anii ’90 și cât de trendy și nepăsător vorbești acum de la prima întâlnire cu o fată despre cum ai vrea așa ceva, fără să ți se pară ceva imoral. Pragul moralității a fost mutat cu câteva trepte mai jos.
Deci, delimitarea binelui de rău este trasată tot de Biblie! Astfel înțelegi de ce o mare putere ascunsă încearcă să distrugă această linie de mijloc pentru a unifica binele cu răul într-un întreg al cunoașterii totale.
Cunoașterea totală fără ideea de bine și rău duce la inocență. Știi totul, practici totul, dar nu te simți vinovat pentru nimic. Cu ce măsură judeci, cu aia vei fi judecat!
Deci poți să întreții relații sexuale cu un câine mort și să ți se pară normal și firesc pentru că nu te judecă Cel de Sus dacă nu îl consideri lucru rău care-ți mustră conștiința. Cel de Sus… e în Împărăția Cerurilor și cerurile în tine!!!!! Sper din inimă că ai înțeles! Problema este că după acest principiu religia devine negativă, o boală, tocmai pentru că a creat în conștiința colectivă delimitarea binelui de rău prin această linie de mijloc ce împarte existența în bine și rău. Dar, stai așa! Tocmai această linie de mijloc este tot inocența necesară mântuirii. De ce? Păi nu cumva religia îți spune să nu judeci pe ceilalți? Nu cumva tot religia te îndeamnă să-l cauți pe Dumnezeu?
Nu cumva religia te îndeamnă să îți vezi de treaba ta, să ierți, să iubești aproapele pentru că e tot un Eu și celălalt de lângă tine? Dar te vrea în jumătatea pozitivă a lucrurilor și căutarea ta să fie cu umilință nu prin aroganța cunoașterii. Mai departe problema devine de natură psihologică, de tendință a toleranței. Știți cu toții o vorbă, că e doar un pas de la ură la iubire. Să zicem că ai un adversar redutabil cu care te dușmănești toată viața, o față pe care nu o suporți dar ești nevoit să îi vezi moaca în fiecare zi. Ceva a declanșat această repulsie. Poate un gest interpretat greșit care te-a pus pe direcția urii. Restul vine de la sine și se accelerează. Doar că, la un moment dat, poate fi anulată repulsia prin alt gest pozitiv care contrazice primul impact și toată încărcătura negativă și îndârjirea dintre voi se transforma în respect reciproc și dragoste. Acest proces psihologic are loc și invers. Prea multă iubire poate devia în obsesie și un singur gest greșit poate transformă dragostea în ură totală. Dacă ai citit primele articole, e evident că e același principiu al căldurii care într-un punct unește rece cu fierbinte, în 0 absolut, unde discutăm de carbon. În 0 grade Celsius, definit ca temperatură de îngheț a apei sau de topire a gheții avem principiul vectorial de identificare a sensurilor contrare de deplasare. Ca două trenuri care vin din direcții diferite și momentul când se întâlnesc este punctul 0. Subtil, vezi cum temperatura are tendința să crească sau să scadă doar prin definirea punctului de îngheț sau de topire dar fiind același lucru. Depinde în ce sens evoluezi. Știți foarte bine că din plăcere carnală ajungi la sadomasochism pentru că nu te mai satisface sexul convențional. Să-ți placă să fii bătut sau bătută în timpul actului sexual, să fii o victimă sau un călău. De aici deviază o gălăgie de sindromuri ale iubirii. Să iubești pe cineva așa de tare încât să-l omori e întrebarea cea mai bolnavă pe care mi-o pot pune. Pentru că evreii n-ar trebui să-și mai facă griji că l-au răstignit pe Dumnezeu. Să nu recunoști că ai făcut-o, negând dumnezeirea lui… e cel puțin ciudat pentru că așa nu recunoști Noul Testament și te oprești la Curcubeu, total întâmplător simbolul toleranței totale și legământul lui Dumnezeu cu omul că nu îl mai pierde prin apă. Atunci vezi sensul iubirii totale a lui Hristos, care s-a sacrificat pentru omenire de bună voie. Păi de ce evreii sunt poporul ales? Oare nu din cauză că cineva trebuia să o facă?
Și așa ajungi la cei care-l văd pe Iuda ca pe aliatul lui Hristos, complotând împreună vinderea lui pentru a-și îndeplini scopul. Mă bușește râsul, nu vreau să continui pe această linie pentru că e tulburător. Cel ce-și pierde sufletul îl va câștiga și invers. Prin suicid Iuda și-a pierdut sufletul sau nu? Cum foarte interesant spunea o prințesă din viața mea, doar prin iad ajungi în rai. Doar prin suferință ajungi la exaltare și fericire. Nu deviez de la subiect ci doar încerc să explic cu acuratețe cum funcționează 69 și noi suntem în plin proces de transformare a binelui în rău și a răului în bine. O vedeți zilnic. Trecerea prin pilarii lui Solomon e același lucru cu linia dreaptă a credinței.
Adică, hai să-ți explic mai pe șleau. Faci sex cu nevasta, începe să nu te mai atragă așa mult pentru că ai făcut-o prea des și acum din ce în ce mai rar. Vrei așa… niște picanterii în pat și începi să fii tot mai pervers, te saturi și de sex oral, apoi treci la anal, apoi vrei încă o femeie în pat și tot așa până ajungi ultimul depravat. Cum eviți toleranța la sex? Prin post. Ia abține-te o lună și o vei face cu ea ca prima oară!
Postul este metoda perfectă prin care treci prin pilari. Hopa, mă îndrept spre rău, mă degradez. Ia, să mă resetez puțin, să iau jocul de la capăt și să-l duc doar până unde am voie fără să îmi pierd umanitatea. Deci alegi să stai doar de partea binelui până la limita lui de jos. Însă, prin cunoaștere nu ești nici cu o entitate nici cu cealaltă. E ca și cum ai zice… “Bă, nu mă interesează binele și răul nici călătoria într-o direcție sau alta. Eu stau în punctul ZERO.” Dar și faptul că decizi să nu iei nicio decizie, tot decizie se numește! Al 3-lea 6 sau ceasul Satanei. Căci și acesta crează automat un 9. Decizi pentru că știi în ce situație te afli sau pur și simplu ești inconștient. Inconștiența devine aceeași inocență. Dar lipsa raționamentului e animalic și parcurgi întreaga spirală a animalelor până te degradezi genetic la celula primară care știe ce-i aia eternitate în opoziție cu un țăran simplu care zice sec. “Viața este viață!” Pierzi informația genetică, pierzi și păcatul.
Cum credeți că păcatul se răsfrânge asupra copiilor până la al 9 lea neam? Dacă taică-tu e un bețiv, ești și tu sensibil la același viciu și copilul tău la fel. Banca de gene vine cu predispoziții din sângele celor dinaintea ta. Fă singur calculul! Scapi de informația negativă, pierzi și cod genetic. Involuția până la nivelul în care ce știi e doar esențialul. A fi sau a nu fi!
Eu personal, am renunțat să mai consider pe cineva prost. A face prost pe cineva e ca și cum chiar aș pune preț pe ce v-am scris acum în condițiile în care totul e balast! Doar ți-am împovărat inima cu alte verzi și uscate pe care le-ai perceput sau nu. Sincer…. Nu contează! Un papagal vorbitor și colorat e ca o pasăre cântătoare. Nu are rost să o omori dacă te încântă! Nici pe cântăreții de la strană nici pe cei din Hollywood. Extremitățile iubirii sunt viața și moartea. Prin iubire cruntă poți face o crimă pasională dar și să te sacrifici din aceeași pasiune. Însă, un amănunt te lasă mască… Cine-și iubește cel mai mult creația? Mama cu copilul în brațe ar trebui să-ți spună mai mult decât o simplă icoană în biserică! Pentru că iubirea fără sexualitate este intelect și inimă. Combinarea culorilor albastru și galben este grădina Edenului. Raiul material. Ce să vezi! Biblia spune că Raiul era pe pământ. Oare a dispărut sau e doar ascuns de ochii noștri?

Semnificaţia numărului 8

Să spunem că mergi pe stradă și din greșeală te izbești de un om.
În loc să-ți ceri scuze și să fii amabil, te comporți agresiv și-i tragi o înjurătură pentru că nu e atent. Acest individ va avea o predispoziție negativă cauzată de eveniment.
Să presupunem că pleacă spre casă, unde soția, ca de obicei, nemulțumită și agresivă îi face nervii terci. Problema este că de această dată el nu se mai poate controla și o bate.
Soția, la rândul ei, pleacă mai supărată la servici. Poate să lucreze orice; nu contează. Să presupunem că lucrează cu publicul și enervează la rândul ei un client.
Acesta din urmă ignoră un cerșetor, pe care în alte condiții l-ar fi ajutat. Cerșetorul își schimbă și el comportamentul și poate fură ceva de foame sau agasează o fată pe trotuar. Acea fată, oripilată de acest comportament, decide să nu mai iasă din casă în acea zi. Dacă ieșea, fata s-ar fi întâlnit într-un club cu un fotbalist de la Dinamo și și-ar fi tras-o toată noaptea.
A doua zi, fotbalistul de la Dinamo marchează două goluri pentru că a plecat din club mai devreme și performanțele lui au fost mai bune.
Însă, tu aveai un bilet la pariuri și singurul meci pe care nu l-ai ghicit e cel în care ai pariat că Dinamo pierde. Dar asta ar limita raționamentul de la tine până la celelalte evenimente viitoare.
Trebuie să-ți pui întrebarea ce te-a determinat pe tine să fii agresiv și ce alte încrengături s-au format de la o singură decizie eronată.
Aceasta este cifra 8 ca proiecție a cifrei 2. Cauză și efect. Precum în Cer așa și pe Pământ. Cerul fiind în noi, în inima noastră, în conștiința noastră colectivă, manifestat ca Dumnezeu, Pământul fiind răsfrângerea în material a deciziilor noastre. Locul unde se desfășoară păcatul.
8 este acest cerc vicios sugrumat la mijloc de Hristos ca Viață și Moarte. De aceea 8 reprezintă informația în material. ADN-ul. Desprinderea bărbatului de femeie. Această desprindere are loc din punctul 0 și 1 ca o buclă; formarea cercului din primul moment în care Y (intelectul) intră în X (materia). Y este plimbat prin materie de la primul om până astăzi, nemodificându-și structura, în timp ce X dă originalitatea fiecărui om prin naștere și accesare diferită a bazei genetice în funcție de exterior.
Astfel, 8 devine intersecția celor două lumi; materială și spirituală sau natură și cuget.
Firul subțire creat de Y prin material poate fi tradus că această conștiință colectivă a omului în corpuri diferite în timp ce X susține viața în material, ca o platformă în care ne desfășurăm ca inteligență după ce am primit cunoașterea.
Primul Om, devenit Dumnezeu prin cunoaștere ținut în brațe de Mamă. Ce este 8? Modificarea direcției vectoriale în sens contrar la trecerea între cele două lumi. Transformarea binelui în rău și răului în bine cu tot ce implică acest aspect la nivel conștient și inconștient, material și spiritual, efect de bumerang suportat în punctul de inițiere a primului gând, energie, lumină, foton, atom, celulă, organism, om. Iluminatii v-ar explica acest lucru cu ajutorul unui iepure care în fața unei lumini orbitoare se învârte în cerc sau rămâne stană de piatră. Acel iepuraș de Paște și vizuina lui prin care Alice călătorește în Țara Minunilor.
Biblic, același fenomen se traduce astfel: din coasta primului om a fost creată femeia, iar aceasta este suportul nemuririi în plan material prin procreere, susținând intelectul Y.  Dar femeia face parte tot din bărbat, fiind doar o coastă a lui. Nu mă pot abține să nu remarc cum înțelegeți eronat miturile media.. Acum e mai clar ce a făcut Marlyn Manson de fapt. A ironizat Biblia; nu și-a scos coastele pentru a-și face sex oral singur. A lăsat coasta prin lume (adică femeia) și e ca și cum s-ar autosatisface sexual pentru că femeia este parte dintr-un singur om inițial. 
De ce ar sugruma Hristos un cerc? Foarte simplu. Ai căzut din nemurire ca Luceafărul lui Eminescu pentru iubire.
Nemuritor și rece în eternitate e ca și cum ai renunța la căldură în Zero Absolut când atomul își încetează activitatea, automat și lumina se comportă ca undă, nu ca foton în mișcare.
În material, Pământul care se învârte e doar varianta mitologică egipteană de a venera Soarele.

Semnificația numărului 7

Socotit de știință numărul perfect și de astrologie cifra destinului. Hristos ca moarte și înviere. Puntea dintre 6 și 8. “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.”
Deci tu ca om (6) parcurgi spațiul și timpul apoi mori. Nașterea a doua oară creează al doilea cerc în sens invers, adică cifra 8. Dar, uite unde-i șmecheria. Trebuie să te naști a doua oară. „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Impărătia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătran. Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?” Iisus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Impărătia lui Dumnezeu. (Ioan 3:1-5)
7 este PH-ul neutru al apei pure; în matematică pe acest cerc de la 1 la 10 nu poate fi dedus nici ca produs nici ca factor. 7 este ziua de odihnă a lui Dumnezeu. 7 este Omul perfect, Omul Dumnezeu sau Fiul Omului. Prinde sens de ce Hristos este numit Fiul Omului? Nu degeaba vă spun că suntem o singură persoană, mai mulți dumnezei răsfirați cu o conștiință comună manifestată în cele 7 Duhuri ale lui Dumnezeu.
La Hristos devine informația ADN-ului completă după 14 generații de la David. Și vă reamintesc iarăși piramidele genetice care funcționează la fel ca explicația mea cu Universul și felul cum ajungi în sinele tău. Dacă pleci de la doi oameni, un singur cod genetic se răsfiră, odată cu el și informația devine mai vagă în fiecare om. Dar nu uitați energia din ce spune Hristos. Din apă și din Duh trebuie să te naști a doua oară. Deci, cealaltă piramidă concentrează informația într-un singur om, unindu-se genele din fiecare linie de sânge din trecut în copiii tăi.
Automat, atunci când un om va completa informația (pentru că suntem a 14-a generație de la Hristos) va deveni Anticrist. Nu mă pot abține să nu aduc vorba de curentul continuu și alternativ (Edison vs Tesla) Anod, Catod și procesul de electroliză doar ca să nu uitați că în ansamblu discutăm de LUMINĂ și ENERGIE, doar că încă nu vedeți asta. După numere, vin și revelațiile! Vorbim inclusiv de AC/DC pentru fanii rockului și mesajele subliminale din muzică care se unesc teribil de ciudat.
Ca un mic hint, electroliza prin curent continuu se mai numește și Iisis. Doar trebuie să deduci care bornă de la baterie acumulează depuneri și în ce condiții. Când primește sau când dă energie. Îți garantez că la final lumea devine comic de simplă!
Hai să introducem și un pic de Illuminati pe aici ca să înțelegeți mai bine care-i treaba cu Hristos și Antihrist. Băieții ăștia foarte buni cunoscători ai adevărului, au cam fost fugăriți din Germania la sfârșitul secolului al XVIII-lea și s-au stabilit liniștiți în Franța.
Ia să vedem ce ne transmit Illuminatii din Franța. Un mic exemplu. “Toți pentru unul și unul pentru toți,” Cei trei mușchetari. Păi, să analizăm asta succint ca să vă dau exemplu de mesaj subliminal. Aparența bătaie dintre regalitate și Biserica Catolică.
Toți pentru unul înseamnă Antihrist, Unul pentru toți înseamnă Hristos. De ce? Exact ce v-am explicat de informație și energie. Dacă omori pe toată lumea și rămâi unul singur devii conștiință comună, adică Dumnezeu. Dacă ai credință în Hristos, suntem salvați toți prin el, adică moare unul singur pentru păcatele tuturor. Dacă nici acum n-am fost pe înțelesul tuturor, atunci nu știu cum să mă mai exprim. Acum pricepi de ce așa zisele puteri din umbră vor să reducă populația. Nu sunt povești de adormit copiii ce-ți spun! Poți să te culci pe urechea aia că aberez, dar e prea evident.
Când Hristos a fost răstignit avea un tâlhar în dreapta și unul în stânga. Cel din dreapta a crezut în Hristos și s-a mântuit, de cel din stânga nu spune nimic. Dar e interesant ce spune tâlharul. Parafrazez pentru că mi-e lene să caut citatul exact. “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu de ce nu te salvezi singur?” Cam asta era ideea. Dar, stai așa! Nu cumva e același lucru cu toți pentru unul și unul pentru toți? Prin dreapta cercului mergi pe mâna lui Hristos, prin stânga cercului devii un criminal care fură singur împărăția cerurilor, restrângând conștiința comună în mai puțini oameni. Stați, să mai adaug ceva. Filmul “Nemuritorul“. Taie capul altui nemuritor și un fulger din cer îi dădea puterile și cunoașterea celui mort după ce spunea replica “Nu poate fi decât unul singur”. Ups!
Jet Li se mai plimba prin universuri paralele și-și omora clonele ca să devină mai puternic. Până și Neo în Matrix distruge constant clonele lui Smith și moare ca să înțeleagă adevărul (catod reducător, anod oxidant). Pot să-ți dau o mie de exemple că te uiți la filme și nu înțelegi nimic. Dar și asta mai târziu, că încarc prea tare postările despre numere.
Biserica de Răsărit și de Apus. Acum întreabă-te de ce n-ai Biserica de Nord și Sud; de ce catolicii fac cruce de la stânga spre dreapta și ortodocșii de la dreapta spre stânga, umerii reprezentând SF Duh, energia, viața! Toate intră pe cerc și ăsta e doar aperitivul! Dar dacă Pământul e plat și Soarele și Luna circulă în cerc de la est spre vest?
Despărțim apele de ape și vedem cum are loc electroliza? Hilar, nu? Mai amuzant de atât, când parcurgi cercul spațiului și timpului ajungi la primii oameni. Întrebarea este Cain a fost zămislit în Rai? De ce vă spun lucrurile astea fără să pară cu legătură între ele. Se numește succesiunea apostolică, unde Iisus ne mai dă un indiciu.
Cheile Împărăției Cerurilor au fost date lui Sf Petru. “Ceea ce vei dezlega pe Pământ va fi dezlegat și în Ceruri și ce vei lega pe Pământ va fi legat și în Ceruri”. Din acest motiv ai glanda pineală făcută statuie în Piața Sf. Petru din Vatican și Papa se autoproclama urmașul lui Petru. Pentru că Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos. A certificat doctrina inversată și Papa Ioan Paul al II-lea a inițiat Big Bang-ul. Din apă și duh, spun ei, are loc evoluția conștiinței, dezvoltarea ADN-ului de la o simplă celulă la ceea ce suntem astăzi. Deci în primă fază am fost Dumnezei și am fost anihilați prin Potop, prin apă, în momentul când Y s-a răsfirat așa de tare încât n-a mai existat credință, apoi din apă a renăscut Omul, transportat pe barcă, repetând ciclul spre Noul Testament unde vom fi purificați prin foc. Tot Vechiul Testament îl poți restrânge la degradarea omului prin păcat și finalizat la Hristos cel fără de păcat, născut fără y-ul material care transportă păcatul strămoșesc (anihilat tot prin apă la Botez), deci tăind legătura cu păcatul, care din Iubire de oameni oprește anihilarea totală și instaurează salvarea prin EL.
Dar și în sens invers al timpului și spațiului, renunțând la credință și la orice aparține de bine și rău, te întorci la Potop, care nu va mai avea loc datorită Curcubeului, legământul lui Dumnezeu cu omul că nu mai distruge lumea prin apă. Deci portița Vechiului Testament este Curcubeul, simbolul de astăzi al toleranței.
Concluzia, numărul 7 este Hristos, moarte și înviere pentru viața veșnică! Și dacă tot te întrebi de ce 7 și nu alt număr. Pentru că 7 nu reprezintă nici puțin, nici mult.
Când i-au spus lui Hristos “Bunule” a venit o replică care-ți dă de gândit. “De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu.” Depinde pe cine așteptăm acum. Pe Hristos sau pe Antihrist. Pe Mântuitorul? Să definim inclusiv mântuirea. Înseamnă și salvare și nimicire. E tot sens propriu când spui s-a mântuit zahărul și n-am chef să cumpăr altul să gândesc mai bine!

Semnificația numerelor dincolo de matematică

Primul impuls al raționalului te împinge să fii sceptic la această abordare.
De când te-ai născut, numerele ți-au fost prezentate ca un calcul, un șir matematic. Totuși, înainte de toate ele simbolizează ceva.
Vom folosi un raționament, ceva mai complex pentru a defini numerele.
Un exemplu destul de simplu al manierei de funcționare al acestui raționament: Apa.
Știm că Celsius a folosit ca sistem de referință înghețul apei. A determinat punctul 0 în funcție de înghețul apei. Dacă suprapunem oscilația apei între rece și cald ca un vector pe care-l parcurge dinspre rece spre cald sau dinspre cald spre rece nu mai putem vorbi de punctul 0 ca fiind doar înghețul apei ci suntem obligați să introducem o nouă denumire. Temperatura de topire a gheții.
Raționamentul constă în faptul că premisa e opusă fără să se contrazică.
Dacă apa e înghețată și ajunge la 0, atunci punctul 0 devine temperatura de topire a gheții. Dacă apa fierbe și se răcește, discutăm despre înghețul apei în același punct 0. Diferă direcția, așa zisul vector de oscilație a temperaturii.
Acest principiu te va ajuta să înțelegi numerele ca simbolistică și semnificație dincolo de calcul matematic.
Mai știm că Zero Absolut înseamnă scoaterea totală a căldurii dintr-un corp. O temperatură mai scăzută de Zero Absolut nu s-a atins și nici nu cred că ar contesta cineva acest lucru.
În cealaltă direcție a vectorului, știm că se pot atinge milioane de grade, sau cel puțin așa ni se spune, dar nu este relevant pentru noi acum.
Imaginează-ți un cerc și cum pleci dintr-un punct care este Zero Absolut, (lipsa totală de căldură) și te îndrepți pe cerc prin milioane de grade până când temperatura maximă se unește cu cea minimă.
Să pricepi și mai bine, imaginează-ți că ai putea atinge cu degetul un corp care e la Zero Absolut sau cel mai fierbinte posibil. Senzația de arsură sau degerătură ar fi identică, provocându-ți același tip de durere.

Numerele.

Pe același cerc din raționamentul precedent așează numerele de la 1 la 9 și în punctul 1 adaugi 0. Mai bine spus, consideră-l pe 1 un întreg și 10 același întreg dar din sens opus. Automat 1 și 0 sunt în același punct.
Acum vom defini numerele din punct de vedere al existenței.

    1. Este un întreg, sau mai bine zis întregul. În Numerologie 1 este baza. Poți adăuga orice alt număr bazei 1 dar ești definit tot prin bază. 1 cuprinde 2,3,4,5,6,7,8,9 și în punctul 0 devine 10 sau 1. 1+0=1

Dacă discutăm în termeni informatici numerele 1 și 0 alcătuiesc sistemul binar al calculatorului.
Aceeași bază, cod sursă, care prin repetiția lui 1 sau 0 creează orice altceva. De exemplu un sistem de operare Windows sau Linux.
Deci, 1 combinat cu 0 reprezintă Matricea. Aici nu excludem nici matricea matematică. E pe același sistem.
Din punct de vedere biblic, folosim Creația pentru a defini numerele. Motivul este lesne de înțeles.
Dacă 1 este întregul, știm că Biblia ne spune că Dumnzeu e totul. Deci 1.
Dar tot Biblia ne spune „Eu sunt Alfa și Omega” Începutul și sfârșitul. Deci, Dumnezeu e și 0.
Din punctul de vedere al științei, 1 reprezintă Universul, care este același întreg ce cuprinde tot.
Dacă adăugăm și paradigma evoluționistă și o considerăm forțat științifică, automat universul este și 0 din pricina Big Bangului, explozia inițială.
Dar să nu uităm un mic amănunt! Explozia inițială a apărut din nimic. Nimicul s-a concentrat sub propria greutate într-un punct de o densitate infinită care a explodat. Așa a apărut universul care din cauza exploziei inițiale se expandează.
Până aici, observăm că nimic nu se contrazice sau se contrazice nimic. ( Un mic joc de cuvinte, să înțelegeți ce vă face engleza)
O mică subtilitate a principiului mai sus menționat te trimite cu gândul la o concluzie.
Vectorul dinspre Dumnezeu spre nimicul total. Din Nimic te îndrepți spre Dumnezeu sau dinspre Dumnezeu te indrepți spre Nimic.

Semnificaţia numărului 6 [a treia parte]

Intrarea conștiinței în material pleacă din gând. Intersecția gândului sau a energiei imateriale în „Glanda Pineală” sau „al treilea ochi”. Cerul și Pământul.
Ești conștient de existența ta prin gând și doar prin gând. Procesarea informațiilor pe care le deții de la naștere până-n prezent este doar rezultatul acceptării matricei, acestei lumi ca realitate.
Dar e imposibil să nu-ți pui întrebarea cum se formează gândul și de unde pleacă. Automat, gândul ca formă pură în inocență se metamorfozează în ceea ce numim suflet. Deconectarea sufletului de gândire, gândul pur al existenței diferit de gândul care procesează informația memoriei ne face să fim ceea ce suntem. Orbi, atrași de lumea materială. Procesorul, creierul activează o anumită manieră de gândire selectând informațiile din mediul material fără să caute cealaltă direcție.
Ok, văd lumea, văd păsări, animale, pământ, lucruri palpabile, simt căldură, aer, miros, aud tot felul de sunete, învăț să comunic, dar cine sunt eu cu adevărat în interiorul meu? Ce este sinele meu, cum mă întorc la el să înțeleg cine sunt? Te izbești de necunoscut pentru că ți-ai abandonat sufletul.
Mai accesezi trăiri din când în când prin iubire pentru părinți, frați și surori și pentru parteneră sau partenerul de viață dar tot într-un miraj material. Pentru că sunt lucruri deprinse și învățate. Adică mi-e greu să cred că ai dezvolta iubire pentru un părinte dacă nu l-ai văzut niciodată și dacă mediul și anturajul nu te-ar forța să îți dorești și tu părinții lipsă lângă tine cât să te întrebi de ce n-am și eu o mamă și un tată care să îmi dea afecțiune necondiționată.
Oricum ai percepe lucrurile, ele vin din ceea ce ți se servește material când ai căzut în păcat. Păcatul ți-a tăiat macaroana dintre tine și Dumnezeu. Când stătea Adam prin Rai plictisit cu bunăciunea lângă el era doar o chestie de prima dorință să acceseze fructul oprit și să se vadă dându-i palme la funduleț Evei. Nu mă vei înțelege niciodată dacă nu te detașezi de lucrurile concrete, învățate. Numărul 6 este de fapt proporția de aur, totul manifestat în natură ca proporție de aur, adică formă. Numărul 6 este sexualitate, metodă de nemurire în material prin procreere.
Numărul 6 este bastonașul magicianului, bagheta magică a iluziei în care trăim. (Holly-wood)
Suntem un singur Om în mai multe avatare. Oprește-te puțin aici! Percepe cu adevărat ce-ți spun! Suntem unul singur. Când vei înceta să te vezi pe tine ca pe centru și pe ceilalți doar puncte care joacă teatru în jurul tău vei vedea adevărul.
Suntem în diferite stadii și-n trăiri și-n cunoaștere dar un singur Om. Nu te mai crede special, nu mai fi nici fanul cuiva pentru că ești Dumnezeu ca și mine ca și celălalt de lângă tine! Eu am accesat cunoașterea în detrimentul inimii, dar nu mă face decât să pălesc în fața unui om simplu și senin. Acolo este calea, în seninătatea și iubirea pură a omului simplu, nealterat de complex și lax.
Cu cât ai o gândire mai evazivă, mai în ansamblu cu atât revii mai concentrat la simplitate.
Pleci din punctul 0 și 1 , înveți lucruri, ajungi la cunoștințe vaste și apoi le ansamblezi spre punctul de unde ai plecat. Existența se manifestă în două piramide intercalate în Steaua lui David, steaua cu 6 colțuri, linia de sânge din care apare Hristos pe Pământ, Fiul Omului. Cum înțelegi bastonașul proporției de aur? În forma unei coapse de femeie, în conturul ochiului, în denivelarea sânilor, în ondularea părului sau a buzelor, în tot ce estetic poate fi definit ca frumos. Normal că am ales femeia ca exemplu! În acest context, al omului rațional care progresează definim piramidele.
Pleci de la om și îți îndrepți ochii spre cer și te întrebi ce e după acel albastru; vin în sprijinul tău diferite teorii ale universului, găuri negre, galaxii, curbarea spațiului, etc. Toate aceste lucruri sunt doar balast explicativ. Tu vrei să înțelegi infinitul spațiului și nu-l poți percepe. Cauți prin univers, vezi probabilități infinite să existe viață pentru că la miliarde și miliarde de km depărtare ar putea exista ceva. Dar din toată această infinitate, când depășești bariera ajungi la conștiința ta și pricepi că tu ești acea probabilitate. Caută cu gândul prin univers și vei ajunge la tine, în interiorul tău. Acesta este cercul pe care îl descriu din prima idee. Acesta este motivul pentru care Einstein afirma că Universul e curbat. Deplasându-te miliarde si miliarde de ani lumină de fapt te plimbi în cerc și ajungi tot la tine. Doar că pe ocolite. Puteai să ajungi la tine direct de la punctul 1 (totul) la punctul 0 (nimicul).
În sens opus pleci de la 0, devii 1, treci prin 2 (cunoaștere), prin 3 (spațiu), prin 4 (timp), 5 (materie), 6 (om), 7 (viața și moartea), 8 (trecerea de la viață la moarte sau de la moarte la viață, spiritual sau material, infinitatea probabilităților de renaștere) ca în final să te oprești la 9 (sfințenia), după ce dărâmi turnurile gemene (ale binelui și râului). Întrebarea este, ‚‚În punctul 10 este totul sau nimic?’’ Dumnezeu în cetatea de opal sau un vid cutremurător.
Dacă ai vizualiza ce spun vei vedea că este mult mai greu să-ți imaginezi nonexistența decât un Dumnezeu absolut, o conștiință comună a tuturor lucrurilor existente spiritual și material. Noi, ca o singură entitate alcătuită din 3 Persoane. Minte, trup și suflet. Trupul separă mintea de suflet sau le unește? Uite, o întrebare bună!

Semnificaţia numărului 6 [a doua parte]

Raționamentul care stă în prinderea lui Darwin pe cerc, ca fondator al inversării Bibliei arată cam așa:
Majoritatea știți acel nefericit de pe Youtube, apărut la știri, care și-a înjunghiat mama și a ajuns în arestul poliției. Când a fost eliberat, normal că presa era prezentă să vadă ce spune.
Și vine declarația lui aparent fără logică: „Îmi pare rău, frumos, elegant… cât de cât”
V-ați amuzat; Bendeac a preluat personajul în umorul lui, dar n-ați dat atenție la esențialul problemei, adevăratul umor pe care nu l-ați prins.
Nu v-ați întrebat ce l-a determinat să spună această formulă, „îmi pare rău, frumos elegant …cât de cât!” Și vine singura explicație logică.
În secția de Poliție, individul care se ocupa de caz, sau alt polițist, n-am de unde să știu, a văzut reprezentanții presei afară. L-a luat pe infractor și i-a zis ceva de genul:
„Băi băiete, mama ta și-a retras plângerea că ai înjunghiat-o, deci nu prea mai avem cum să te ținem aici. Totuși, nu ieși afară să faci pe grozavul că ne pui Presa în cap pentru că dăm drumul la infractori așa ușor. Când ieși pe ușă declari că-ți pare rău și vorbești frumos… elegant cât de cât!”
Băiatul, nu prea înzestrat intelectual a turuit ca pe o poezie ce i-a zis polițistul. „Îmi pare rău…frumos,elegant…cât de cât.” Abia asta e amuzant.
Extrapolând la Darwin, tot așa, l-ați înțeles parțial. Săracu’ Darwin a fost mai credincios decât voi fi eu vreodată dar a fost înțeles eronat.
El explică Biblia prin Știință, plecând de la premisa că orice lucru poate fi definit prin opusul său, acel mecanism de referință de care v-am vorbit la nr. 2.
Darwin știa că un singur ADN cuprinde tot ce este viața, o singură bază de date.
Cromozomul Y al bărbatului, care nu se modifică niciodată și cromozomul feminin X care dă diversitatea. Să traducem acest aspect din punct de vedere al apariției omului, științific și religios!
Sfânta Treime este Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, parte bărbătească și parte femeiască. Prima întrebare logică este: „Unde e Mama?
N-ar fi trebuit să fie și ea în Sfânta Treime dacă suntem după chipul și asemănarea lui Dumnezeu bărbat și femeie? Mama este X. (Dacă n-ai dedus de ce emisiunea talentelor se cheamă X Factor sau care-i mesajul subliminal din serialul X Files, sau filmul X Man)
Mama este materialul, de aceea nu este în Sfânta Treime. Mama este Pământul. Din țărână ai fost scos și în țărână te vei întoarce.
Dumnezeu a suflat Duhul de Viață Dătător asupra Pământului. Deci Y în material se diversifică prin X.
Este motivul pentru care când faci un copil cu soția ta, progenitura rezultată nu seamănă leit cu tine pentru că trece prin femeie, care-i dă diversitatea ADN-ului din toată linia de sânge a ta și a ei (ceea ce numiți neamuri). Spui de copilul tău că are nasul bunicului de pe tată sau gura bunicii de pe mamă, etc.
Imaterial, Sfântul Duh este viața, material este sămânța. Lumina în spectru albastru este intelectul, în spectru roșu este sexualitatea. Să nu uitați nicio clipă! Aici se unesc  absolut toate lucrurile cunoscute, nu doar simple coincidențe.
Mama este materia care îmbracă sufletul(Y). În spectrul galben este inima, intersecția dintre intelect și sexualitate. Dacă pleci din material, adică din roșu, prin sexualitate ajungi la iubire prin plăcere.
Dacă pleci din imaterial, înțelegi că persoana de lângă tine este tot tu în alt trup și ajungi la iubire narcisistă care se extrapolează la întregul sufletelor de pe întreg Pământul care este primul Om, Adam, înainte de căderea în păcat, nedespărțit în bărbat și femeie, cel ASEMENEA lui DUMNEZEU.
Cea mai mare poruncă a creștinismului: „Iubește-l pe Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți!
În aceste două legi stau toate legile și proorocii, spune Hristos.
Păi cât stătea Dumnezeu și se odihnea în a 7-a zi, Adam și Eva au mâncat din cunoașterea Binelui și Răului și oare ce crezi că au descoperit când s-au rușinat? Sexualitatea. Și și-au tras-o.
Rezultatul păcatului a fost Cain, rezultatul iubirii binecuvântate de Dumnezeu după ce le-a zis „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți Pământul”, a fost Abel.
Cain îl omoară pe Abel. Într-o piramidă spirituală a căderii în păcat, Cain este opusul lui Abel. Invidia e opusul iubirii pentru că duce la ură.
Când Cain a uitat că Abel e tot el, a dispărut iubirea de Sine însuși și nu s-a mai identificat cu fratele său, n-a mai trăit prin el; și-a adorat propria carne, nu propriul suflet care era și-n Abel.
Dar aceste amănunte vor uni cei 3 de 6. Prin stânga cercului este omul în material (Ying) Prin dreapta cercului este omul spiritual 9. (Yang)
Cei doi vectori de deplasare pe care tot încerc să-i explic. Urmează în a treia parte.

Semnificaţia numărului 6 [prima parte]

Sunt sigur că vrei să știi ce înseamnă cu adevărat 666.
Te-ai săturat de citit prostii și interpretări jalnice ale Apocalipsei lui Ioan. Am căutat și eu, de curiozitate, să văd ce concluzii îți oferă internetul în privința aceasta.
Rezultatul… absolut lamentabil! Îți promit că vei afla la momentul potrivit.
Multe informații de la nr. 2 le-am lăsat pentru numărul 6 pentru că știți foarte bine că majoritatea nu sunteți în stare să citiți un articol cap coadă. Mă și întreb când vă scriu dacă merită efortul și îmi vine să mă opresc, dar apoi mă gândesc…. Și un singur om dacă pricepe… sunt mulțumit.
În principiu, numărul 6 este Omul.
Nu vă mai plictisesc cu forță tare și slabă sau electromagnetismul, ci o spun direct.
Praful cosmic de la nr. 5 s-a concentrat și s-a adunat printr-un mecanism al hazardului, ajungând materie. Era așa…. o „Supă Primordială”, cum îi zic „specialiștii”, și n-aș putea să am o discuție serioasă despre acest lucru fără să mă bușească râsul.
Între timp, am auzit că au renunțat la „Supa Primordială” și acum viața a pornit din adâncurile Pământului, din izvoare termale, organisme unicelulare s-au dezvoltat, ulterior s-au cuplat, formând ADN-ul care a suferit mutații și apoi prin evoluție și malformații s-au diversificat, au ieșit din ocean pe uscat, și apoi în aer.
Asemănarea cu Biblia este covârșitoare. La numărul 5, respectiv ziua a 5-a a Creației.
Apoi a zis Dumnezeu: „Să mișune apele de vietăți, ființe cu viață în ele, și păsări să zboare pe pămant, pe întinsul tăriei cerului!” Și a fost așa. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape și toate ființele vii, care mișună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, și toate păsările înaripate după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că este bine.
Totuși, viețuitoarele Pământului au fost făcute în ziua a 6-a în aceeași zi cu omul.
„Băieții” care s-au ocupat de evoluționism au dedus, tot din Biblie că Omul este apogeul ADN-ului terestru și au considerat ieșirea din apă a viețuitoarelor care s-au adaptat pe pământ un soi de ascensiune din lumea apelor. Să nu uităm că Darwin citea Biblia chiar inaite să se apuce de maimuțăreală. Doar a transformat credința în pseudoștiință din sens invers. Avea doar o mică problemă. La un moment dat n-a mai înțeles cercul și s-a pierdut.
Ca să fim bine înțeleși, ce vă spun eu aici nu este Gap Teory. Teoria prăpastiei credeam că am inventat-o eu pe la 16 ani când mă contraziceam cu prietenii pe tema existenței lui Dumnezeu și mi-a trecut prin cap ce le-a trecut și altora înaintea mea.
Dacă Dumnezeu a făcut Soarele și Luna abia în ziua a 4-a, înseamnă că ziua nu era definită, deci putem considera liniștiți că o zi putea avea miliarde de ani. Împăcăm capra și varza că nah… timpul e relativ până și-n Biblie. Mare mi-a fost dezamăgirea atunci să aflu că teoria există și am abandonat-o dintr-un simț care m-a bântuit toată viața. Să fiu altfel decât ceilalți și în primul rând original. Atunci eram mândru că am dedus singur o teorie care are adepți și astăzi din rândul marilor oameni de știință.
Eu am depășit criza adolescenței. Ei se pare că nu. Am făcut această paranteză nu pentru a evidenția că eram vreun geniu ci pentru a vă face să înțelegeți că în mentalul colectiv s-a instaurat o boală, o ciumă, o anomalie și o eroare de raționament în cel mai adânc centru de comandă al minții și anume, faptul că toți credeți că știința și oamenii de știință sunt opozanți ai credinței. Imparțial și obiectiv vă spun că nu așa descoperi adevărul, însușindu-ți minciuni servite de MEDIA. Că sunt promovați doar oamenii care vin cu teorii împotriva religiei e mult prea evident, dar statistic se împart cam 50/50, puțin înclinată balanța spre cei atei. Ca număr de capete luminate, căci din prisma rezultatelor manifestate prin invenții practice Nicolas Tesla le cam face „mucii hățuri” la toți. Nici tu n-ai putea privi ce-ți scriu dacă nu exista Tesla; și nu mă refer doar la curentul alternativ ci la Wireless, Accelerator de particule, Telcomandă, Prima hidrocentrală, Bobina electrică, Scutul antirachetă și multe alte minuni științifice care sunt din renumitele lui schițe găsite după moarte. Și acest umil Tesla nu avea discurs fără să-l menționeze pe Dumnezeu. Veți spune că am promis la începutul blogului că nu voi fi părtinitor, și nu sunt. Doar îndrept balanța care era înclinată total nedrept în favoarea ateismului.
Și știți foarte bine în adâncul vostru că din dorința de a vă crede lumea intelectuali, ați introdus știința ca referință în definirea personalității voastre, ca să fiți cool și emancipați.
A fost un singur pas de la știință la a asocia știința cu ateismul din cauza trendului și influenței MEDIA.
De aia când te întreabă cineva dacă ai credință în Dumnezeu, aproape ți-e rușine să spui da. Că răspunsul e mereu același. „Da? Te credeam băiat deștept…” Și apoi vezi figura fandositului îndoctrinat de MEDIA, mai că te-ar mângâia pe cap cu superioritate.
Din punctul 0, al Nimicului, am concluzionat cum prin numere ajungem la om.
Chiar dacă punctele coincid cu Geneza, observăm că sunt exact contrare.
Pe vectorul acesta, al materiei, omul pleacă de la celulă și crește în atribute până la omul din ziua de azi, pe când în dimensiunea spirituală, prin căderea în păcat, omul pleacă de la stadiul suprem, de ființă asemănătoare lui Dumnezeu și se îndreaptă în material între numărul 5 și 6, unde este complet dependent de cele 5 simțuri și cognitiv în general.
Altfel spus, aceste două paradigme sunt invers proporționale.
Când crește spiritualitatea, se pierde din legătura cu materialul; și invers.
Automat în numărul 6, când apare omul, spiritualitatea lui este minimă, în decădere. Dumnezeu, ca ultimă legătură subtilă și neinvazivă, lasă Pronia (grija Lui față de Om); în timp ce din punct de vedere material, omul devine o splendoare genetică la cel mai înalt nivel. De la 0 la 5 are loc evoluția, de la 1 la 6 are loc decăderea spirituală. Aici nu am de ales și sunt nevoit să-i dau lovitura de grație lui Darwin și tuturor susținătorilor evoluționismului. Sir Newton a dat-o-n bară cu gravitația, ceva mai devreme ca Darwin, când v-am explicat că e doar densitate. Tot pe acest cerc se plimbă și el. Sir Darwin a ajuns la numărul 6 și s-a pierdut. Sir Darwin s-a apucat de evoluționism fiind coleg de casă cu un alt Sir. Charles Lyell. Până la Sir Charles Lyell toată lumea credea că Pământul are 7000 de ani vechime și nimeni nu avea nicio problemă.
Acesta, geolog de profesie, studia cascada Niagara. Prima observație pe care o faci ca geolog e că terasamentul se macină la gura de vărsare, deci cascada urcă în aval.
Și acest „geolog” a zis ceva de genu: Păi, dacă am ști cu cât se macină pe an și măsurăm distanța de la capătul continentului unde se varsă într-un lac până la cascada propriu-zisă, aflăm de cât timp există râul.
A întrebat un localnic și i-a spus că el are impresia că urcă cu vreo 2 metri pe an. Ce și-a zis Lyell; ăsta e prost, nu are cum cu așa mult. Cred că 30 de cm pe an sună mai rezonabil.
A măsurat km de la cascadă până la capătul unde se vărsa și i-a împărțit la 30 de cm. I-a dat vreo 30 de mii de ani. A publicat lucrarea, ca fiind științifică și a făcut vâlvă mare știrea că Pământul e mai vechi de 7 mii de ani.
Deci, a spart bariera celor 7000 de ani. E tot ce avea nevoie Darwin pentru a veni după aia cu evoluționismul, când încă lumea era precipitată de noua știre „științifică” pentru a spune că de fapt Pământul are miliarde de ani și noi am evoluat din maimuță. În 7 mii de ani nu se prea putea. Era ridicol.
Adaug doar că și acum se fac cercetări serioase pe Niagara și se macină cu vreo 4 metri pe an și nu mai spun că în partea inferioară diferă și terasamentul care e mult mai moale.
Dacă știi niște matematică elementară, vezi că de fapt a demonstrat ce se știa, că Niagara are 7000 de ani. Nu extrapolăm asta la faptul că Pământul are 7000 de ani pentru că nu ne interesează acest aspect acum, și e un subiect mult prea amplu ca să-l pun la semnificația unui număr. Deci, până în acest moment am prins 3 englezi pe cercul meu. Lovitura fabuloasă e alta. Dumnezeu l-a făcut pe om din țărână, a suflat Duh de Viață Dătător.
Acest aspect, și faptul că animalele Pământului au fost făcute în ziua a 6-a, în aceeași zi cu omul, i-au dat revelația lui Darwin, considerând omul o spirală ce a evoluat prin fiecare animal terestru până ce a ajuns la maimuță și apoi om. Doar organisme simple au ieșit din apă și s-au dezvoltat, deci nu fac parte din spirala evoluției omului pentru că celelalte creaturi ale apelor și aerului au fost făcute cu o zi înainte..
Dacă n-ai înțeles lovitura absolut demențială e că Biblia deja exista, fapt incontestabil, și Darwin doar a vrut să o explice.
Darwin a murit cu Biblia în mână” nu se referă la faptul că a murit la propriu cu Biblia în mână, căindu-se pentru păcatul lui de sminteală, ci a studiat-o până la moarte încercând să o explice pe înțelesul vostru, să o explice științific, să dea mai multă informație unor texte biblice care i se păreau prea evazive și sumare.
De fapt asta a fost marea lui greșeală. Cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, mai toți marii gânditori au avut momentul acela în care n-au putut gestiona eroarea strecurată în gândirea lor, îndepărtându-se de adevăr.
Nu există altă explicație a suprapunerii perfecte dintre Biblie și evoluție.
Îmi pare rău pentru atei, dar trebuie să-și caute alt guru și să adopte altă teorie pentru că evoluționismul e Biblia inversată. Eu știu… poate teoria supercorzilor sau a găurilor negre, dar vă anunț de pe acum că sunt și ele tot pe acest cerc și pleacă tot de la Lumină, densitate și iluzie a materialului în conformitate cu Geneza. Sau poate vă îndreptați spre Mama doctrinelor științifice, care este tot Biblia.
Pentru cei pasionați de Illuminati, vă pot avertiza că e dezamăgitor ce descoperiți. O mulțime de genii care n-au înțeles sintagma „Crede și nu cerceta”.

Semnificaţia numărului 5

Simt că am fost destul de ambiguu până acum.
Sper doar că pe parcursul numerelor până la sfârșit vom ieși toți din carapace. Lucru care mă duce cu gândul că nici măcar Hristos, care este Fiul lui Dumnezeu, nu știe când e Sfârșitul. Numai Tatăl din Ceruri știe când e Sfârșitul. Doar țineți minte acest lucru!
Un prieten în opoziție totală cu mine, zice foarte bine că totul este Matematică.
De aceea am exclus-o. Sunt de acord cu el până la dimensiunea spirituală.
Matematic, principiul cercului de care vă vorbesc ar fi echivalat de raportul dintre circumferință și diametru, respectiv renumitul Pi. O constantă care are un număr nesfârșit de zecimale care nu se repetă. Însă aici nu discutăm doar de spațiu; deci, automat mai avem nevoie de o constantă care să acopere toată zăpăceala asta.
Constanta matematică E, un număr irațional transcedental cu proprietatea că valoarea derivatei f(x) = e la puterea x în punctul x=0 este exact 1. Evrika! De aici, do your math!
Pe mine mă depășește și mă plictisește abordarea matematică pentru că e mult mai solicitantă și am lacune infinite în domeniu și nu abundă internetul de matematicieni pentru care să mă strofoc.
Aici, la cifra 5 s-au împotmolit și oamenii de știință.
Einstein spune că E=mc2. Analiza lui fiind interpretată doar într-o singură direcție vectorială. Einstein nu greșește dar a fost interpretat doar în universul acesta.
Adică Energia este egală cu Masa ori Viteza Luminii la pătrat.
Dacă accelerezi un corp până la viteza luminii, masa corpului devine infinită. Păi de ce uităm că devine și nulă?
E ca și cum acceleratorul de particule de la Geneva chiar ar deține un kilogram de Sfântul Duh. Particula lui Dumnezeu va fi tot timpul doar un țel ce nu aparține de dimensiunea asta.
Câteva sute dintre cei mai mari specialiști ai Pământului încep să aibă amintiri din alte vieți și deja-vue-uri pe lângă acceleratorul de particule în timp ce niște ignoranți care se dau adepți ai științei consideră a fi ateu o virtute.
Eu spun că e doar jumătate de Adevăr pentru că n-ai parcurs sensul invers al acestui cerc. După această introducere sub formă de ciorbă, ne întoarcem la structura curentă.
5 este acea referință de care v-am vorbit la 2 dar într-un ciclu de evenimente care se suprapun. Coagularea prafului cosmic în ceea ce numim materie. Fotonii nu au masă dar pot fi influențați de masă, automat la punctul 5, băieții care au analizat creația au avut nevoie de gravitație. O chestie pe care nu o poți defini dar știi ce face.
Tesla spunea despre Gravitație că e o invenție prostească pentru a explica alte lucruri prostești. Pentru că el știa că Gravitația este radiație electromagnetică oscilantă de unde a și derivat afinitatea lui pentru curentul alternativ. Gravitația nu există decât ca unul din vectori pe cercul numerelor.
Analizând Lumina, deci fotonul, într-o direcție se obține masa datorită energiei cinetice și gravitației care de fapt e doar un fenomen științific demonstrabil prin densitate.
Putem vorbi de o densitate a Luminii dacă o privim dintr-o perspectivă.
Comportamentul Luminii în imaterial (spațiu liber) este de undă, pe când în materie devine particulă. Așa zisul praf cosmic.
Deci punctul 5 definește căderea în material, procesul de duplicitate de la cifra 2 al cifrei 1. aflate în cifra 3, care este influențată de 4. Ai înțeles? Cam așa mă distrez de unul singur.
Viteza Luminii ca vector ce transcede universurile paralele. Un corp la viteza luminii devine energie la fel cum energia devine particulă. Fără dar şi poate 5 devine opusul momentului inițial 1 și 0. Adică Iadul spiritual, al incapacității de a alege și Raiul material. Cele 5 simțuri prin care discerni materialul. Prin simțul tactil simți densitatea Luminii, prin auz percepi sunetul și Cuvântul, comunicarea, prin văz percepi Lumina în forma ei materială, deci, plăcerea provocată de Proporția de Aur, prin gust definești plăcerea carnală, gustul păcatului care te ține în material, iar prin miros identifici de care parte ești, hormonal, ca mijloc de autoapărare, orientare și tot ce implică celelalte.
Aceste 5 simțuri sunt unul singur și vei realiza într-un final că mirosul e primul iad spiritual manifestat în putreziciune la fel cum Sâmbăta se întâlnește cu Duminica în Întuneric sau Lumină.
Prostul crede că ești nebun când nu te înțelege, spune Einstein la fel cum spune David ~Zis-ă nebunul în inima sa, Nu este Dumnezeu.~
Ia-ți un pix și o foaie, notează-ți sistematic ce am scris până acum, vizualizează-ți toate trăirile și vei dobândi frecvența de a mă urmări mai departe! Doar dacă te doare prăpastia unde te afli… Pe mine m-a durut să nu știu, iar acum mă doare că nu am cuvinte să explic. Poate sunt ultimul care a priceput și voi mă așteptați. Dar cel din urmă va fi cel dintâi!
Are sens doar dacă n-ai ieșit încă de pe Cerc. 5 fiind Materialul prin cele 5 simțuri cauzate de Lumină, automat reprezintă spațiul material cele 5 elemente primordiale: metal,pământ, apă, aerfoc.
Observați că le-am așezat în funcție de densitate, care explică gravitația ca vector. Pentru că sunteți învățați doar cu un vector. Deci, gravitația nu e altceva decât densitate pe vectorul material.
Poți înțelege presiunea din exterior spre interior. Nu ca atmosferă, ci ca BAR.
Un corp este mai greu cu cât este mai dens. Nu ne interesează de ce, cum nu ne-a interesat că nimicul s-a concentrat sub propria greutate. E vorba de concentrația Luminii în esență. Dacă pui în lut granule de fier, granulele se vor duce la fund. Dacă pui lut în pământ, lutul stă la fund. Diferă doar densitatea. Materia mai densă trage în jos.
Asta numești tu Gravitație? De ce nu analizezi lucrurile cu celălalt vector?
Lutul urcă la suprafață în granule de metal, uleiul urcă în apă, un gaz mai ușor decât aerul se duce în sus. Stai să înțeleg! Unde-i Gravitația? În sus sau în jos?
Cu cât lumina e mai materială cu atât te duci mai în jos, cu cât e mai spirituală, te duci mai în sus.
La început Dumnezeu a făcut Cerul și Pământul. Aici vei înțelege definiția cerului și definiția Pământului. O dreaptă verticală pe care se plimbă densitatea.
Dacă voi avea parte de deștepți care îmi vor explica că două corpuri de densități diferite cad în același timp fără atmosferă precum știu ei de la Galileo Galilei și Newton, rezumându-se doar la forța de frecare cu aerul, vă rog să introduceți și căldura ca element fundamental al densității, iar corpurile într-un vid la ZERO ABSOLUT . Vidul, ca definiție a imponderabilității fără atmosferă; nu vidul dintre cele două ciolofane ale șuncii presate. Cele 5 elemente ale materiei sunt interdependente, la fel ca cele 5 simțuri. Ajungem la același lucru firesc: Precum în Cer așa și pe Pământ!